Cerere de strămutare a pricinii
| Comentarii |
|
cerere de strămutare a pricinii, act procedural prin mijlocirea căruia partea interesată se adresează instanţei, solicitând transferarea pricinii spre judecată la o altă instanţă de acelaşi grad, unde există garanţii suficiente că judecata se va face cu obiectivitate. Legea prevede următoarele cazuri în care poate fi admisă o atare cerere: a) când una din părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei; b) când există motive de bănuială legitimă; c) când sunt invocate motive legate de siguranţa publică. C.s.p. fondată pe motiv de rudenie sau afinitate trebuie făcută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuială legitimă sau pe motive de siguranţă publică poate fi introdusă în orice stadiu de desfăşurare a pricinii. Strămutarea pentru motive de siguranţă publică poate fi însă cerută numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. C.s.p. fondată pe motive de rudenie sau de afinitate se introduce la instanţa imediat superioară celei care a fost învestită cu soluţionarea pricinii; cea fondată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Indiferent de motivarea sa, o atare cerere se judecă în camera de consiliu; preşedintele instanţei poate cere dosarul pricinii şi, fără a cita părţile, să ordone suspendarea judecării litigiului, comunicând de urgenţă instanţei vizate această măsură. Dacă cererea este admisă, pricina se trimite spre judecare altei instanţe de acelaşi grad. Hotărârea privind c.s.p. se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac; ea trebuie să arate însă măsura în care urmează să fie păstrate actele procedurale îndeplinite de instanţă înainte de strămutare. Dacă c.s.p. a fost făcută cu rea-credinţă, instanţa va putea sancţiona partea care a iniţiat-o cu o amendă judiciară, precum şi la despăgubirea părţii vătămate. Strămutarea reprezintă o formă de prorogare judecătorească a competenţei, prelungirea competenţei instanţei la care s-a strămutat pricina fiind efectul hotărârii judecătoreşti superioare care a încuviinţat c.s.p.; prorogarea se referă numai la competenţa teritorială, indiferent că aceasta are caracter relativ sau absolut [v. şi bănuială legitimă].
cerere de strămutare - solicitare adresată înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care se cere (pentru motive întemeiate) strămutarea judecării cauzei penale (art. 55 şi urm C. proc. pen.). v. şi strămutarea judecăţii.
