Circumstanţă atenuantă, împrejurare sau situaţie de natura sa pună în lumină pericolul social mai redus al unei fapte ilicite şi sa justifice diminuarea sancţiunii. Legea penală prevede că in toate infracţiunile, constituie circumstanţă atenuantă şi trebuie luata ca atare în considerare, dacă a fost dovedită una din următoarele împrejurări: depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. De asemenea, legea prevede, cu titlu exem-plificativ, unele împrejurări care pot fi considerate circumstanţe atenuante: conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită; atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor. Orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă trebuie arătată în hotărâre.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Circumstanţă atenuantă
