competenţă penală - sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare în cadrul procesului penal. Competenţă penală este reglementată de art. 25-45 C. proc. pen. şi se prezintă diferit în raport cu anumiţi factori, cum ar fi: natura şi gravitatea faptelor săvârşite, calitatea făptuitorului, locul unde infracţiunile săvârşite sunt deduse în faţa organelor judiciare, atribuţiile şi rolul funcţional al organelor judiciare în diferite faze şi etape procesuale. în raport cu aceşti factori există: ~ după materie sau materială ("'ratione materiae"), determinată de fapta penală a cărei săvârşire a dat naştere conflictului de drept penal; ~ după calitatea persoanei sau personală ("ratione personae") determinată de o anumită calitate a subiectului activ al infracţiunii; ~ după teritoriu sau teritorială ("ratione loci"), determinată de locul unde a fost săvârşită fapta, de locul unde a fost prins făptuitorul, de acela în care locuieşte făptuitorul ori de acela unde locuieşte persoana vătămată; — după atribuţiile organului judiciar sau funcţională ("ratione officii"). Din nevoia unei bune înfăptuiri a justiţiei se poate produce fie o amplificare a competenţei, fie o prorogare a competenţei, fie, în fine, o deplasare a competenţei. Competenţa teritorială fa instanţelor de judecată) este determinată, pe de o parte, de raza teritorială în care instanţa îşi exercită atribuţiile, iar pe de altă parte de existenţa unei legături cu relevanţă social-juridică între această rază teritorială şi cauza penală ce urmează să fie judecată. Referitor la cel de-al doilea factor care determină competenţa teritorială, legea prevede că au legătură cu infracţiunea săvârşită: locul unde a fost săvârşită infracţiunea (forum facti comissi); locul unde a fost prins făptuitorul (forum deprehensionis); locul unde locuieşte făptuitorul (forum habita-tionis rei) şi locul unde locuieşte persoana vătămată). Dacă procesul penal este pornit simultan la organele judiciare penale din două sau mai multe din locurile arătate, se dă preferinţă ordinii prevăzute de lege. Când pornirea procesului nu a fost simultană are prioritate prima instanţă sesizată. Competenţa organelor de urmărire penală: după materie sau după calitatea persoanei, aceste organe sunt competente să efectueze acte de urmărire penală în cauzele de competenţa instanţelor de judecată în a căror rază teritorială îşi exercită atribuţiile; după teritoriu, sunt competente organele de urmărire penală în a căror rază teritorială se situează locul săvârşirii, al prinderii făptuitorului, al locuinţei făptuitorului sau al locuinţei persoanei vătămate. Dacă nici unul dintre aceste locuri nu este cunoscut, competenţa revine organului mai întâi sesizat. Pentru judecarea infracţiunilor săvârşite în străinătate sunt competente teritorial, instanţele penale din municipiul Bucureşti, iar urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire din raza teritorială a instanţei competente. Pentru infracţiunile săvârşite pe o navă sau aeronavă, competenţa teritorială revine instanţelor în a căror rază teritorială se află primul port românesc în care a ancorat nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel sau primul loc unde a aterizat aeronava pe teritoriul ţării. Competenţa în caz de indivizibilitate sau de conexitate revine pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, instanţei mai întâi sesizate, iar dacă după natura faptelor sau calitatea persoanelor competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad. Dacă o instanţă este civilă şi alta militară, competenţa de a judeca toate cauzele revine instanţei militare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Competenţă penală
