CONTRACT ACCESORIU, contract care este condiţionat de existenţa şi validitatea unui alt contract, denumit principal. Contractul accesoriu se poate încheia concomitent cu contractul principal de care depinde, sau ulterior încheierii acestuia; el poate fi cuprins în contractul principal, ca o clauză a acestuia, sau poate fi încheiat separat. Soarta juridică a contractului accesoriu depinde de soarta contractului principal; validitatea sa se apreciază nu numai în funcţie de elementele sale constitutive proprii, ci şi in funcţie de validitatea contractului principal. Desfiinţarea sau stingerea contractului principal atrage, de plin drept, stingerea contractului accesoriu. De obicei, contractul accesoriu se încheie pentru a garanta executarea contractului principal (de ex.: contractul de ipotecă, de gaj, de fidejusiune).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contract accesoriu
