Daună
| Comentarii |
|
daună - pagubă, prejudiciu sau vătămare provocată unei persoane ca urmare a neîndeplinirii unei obligaţii contractuale sau legale, a săvârşirii unei infracţiuni precum şi atunci când, cu toate că nu este urmarea neîndeplinirii unei obligaţii, legea stabileşte expres obligaţia de a o repara; ~ materială - paguba adusă unui drept patrimonial (de ex., dreptului de proprietate). ~ morală - prejudicierea unui drept nepatrimonial. Repararea ambelor categorii de daune comise printr-o infracţiune se poate cere în cadrul acţiunii civile exercitate în procesul penal.
dauna sau prejudiciul, potrivit art. 1 din Legea nr. 136/1995, prejudiciul reprezintă efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. în doctrina de specialitate, precum şi în practică prejudiciul se mai numeşte şi pagubă, de unde şi denumirea de terţ păgubit.
în termeni asemănători este definit prejudiciul şi în materia răspunderii civile delictuale. Astfel, potrivit opiniei dominante a literaturii de specialitate, prejudiciul constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite a altei persoane. Desigur că definiţia este specifică răspunderii civile delictuale, însă este de mare actualitate deoarece, aşa cum vom încerca să demonstrăm în secţiunile următoare, răspunderea civilă delictuală reprezintă fundamentul asigurării de răspundere civilă atât obligatorie cât şi facultativă.
Prejudiciul este de mare însemnătate în materia asigurărilor, lipsa lui lasă fără efect răspunderea asigurătorului. Nu este suficientă survenirea cazului asigurat; dacă nu s-au produs prejudicii nu se poate dispune răspunderea asigurătorului. Am putea spune că lipsa prejudiciului lasă fără obiect răspunderea asigurătorului. Mai exact, nu este suficientă fapta delictuală a asiguratului în conduita sa, ci este necesară şi producerea unui prejudiciu în persoana unui terţ pentru ca poliţa de asigurare să poată fi activată şi răspunderea asigurătorului atrasă.
Regula care cârmuieşte repararea prejudiciului în materia asigurărilor este aceea că se au în vedere numai prejudiciile efective suferite de asigurat (damnum emergens), nu şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans). De la regula mai sus enunţată fac excepţie asigurările de credite pentru riscurile de pierderi financiare, în cazul asigurării de răspundere civilă, beneficiul nerealizat de terţa persoană păgubită reprezintă pentru asigurat o pagubă efectivă, deoarece se include în
despăgubirile datorate (reparare integrală) şi deci se suportă de asigurător, dacă prin contractul de asigurare nu s-a prevăzut altfel.
Se impune a fi reţinut că asigurătorul acoperă paguba numai până la concurenţa sumei asigurate, dacă prejudiciul este mai mare, diferenţa o va suporta asiguratul, adică cel vinovat de survenirea cazului asigurat. Soluţia se impune pe considerentul că terţul păgubit are dreptul la acoperirea integrală a prejudiciului în raporturile cu persoana care l-a produs.
