delegare - procedeu probatoriu care se foloseşte atunci când un organ de urmărire penală sau o instanţă de judecată nu are posibilitatea de a efectua nemijlocit un act procedural (de ex. ascultarea unui martor, o cercetare la faţa locului etc.), deoarece persoana care urmează să fie ascultată sau locul unde trebuie efectuat actul se află în altă localitate decât aceea unde îşi are sediul organul judiciar competent, în temeiul art. 135 C. proc. pen., delegarea poate fi dată numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare şi se supune regulilor comisiei rogatorii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Delegare
