dependinţe, încăperi care deservesc suprafaţa locuibilă şi anume: vestibulul, antreul, tindă, verandă, culoar, bucătărie, chicinetă, oficiu, cămară, debara, cameră de baie, toaletă, uscătorie, pivniţă, pod, boxă la subsol, magazie în zid, etc. Dependinţele constituie un accesoriu al suprafeţei locuibile, iar dreptul de a le folosi este condiţionat de menţinerea lor în contractul de închiriere al locuinţei; în cazul în care menţionarea dependinţelor se face numai generic, chiriaşul este îndreptăţit să le folosească, condiţionat de împrejurarea ca utilizarea lor să nu necesite trecerea prin suprafaţa de locuit a altui colocatar titular al unui contract de închiriere distinct. în lipsa oricărei menţiuni a dependinţelor, chiriaşul poate cere şi obţine drept de acces la acestea, de la persoana juridică care administrează fondul locativ, dar numai dacă accesul este posibil în fapt, iar acordarea lui nu creează dificultăţile grave pentru folosinţa dobândită anterior, pe căi legale de către alţi locatari. Colocatarii interesaţi pot stabili, prin convenţie, modalităţi practice de utilizare a dependinţelor legal închiriate: o asemenea convenţie produce însă efecte numai între cei care au consimţit s-o încheie, neputând fi invocată împotriva locatarilor ce nu sunt părţi, sau a locatarilor mutaţi ulterior în locuinţa respectivă şi nici împotriva locatorului.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dependinţe
