ebrietate - stare indusă de consumul de alcool sau de alte substanţe şi care constă în limitarea sau modificarea capacităţilor psiho-motorii ale persoanei. Se consideră că o persoană se află în stare de ebrietate atunci când concentraţia alcoolului în sânge atinge anumiţi parametri, stabiliţi prin lege. în funcţie de fiecare domeniu de activitate se poate constata că normele legale stabilesc parametri diferiţi. în domeniul circulaţiei rutiere, de ex. starea de ebrietate se consideră a fi instalată atunci când persoana are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Comiterea unor fapte în stare de ebrietate realizează adesea conţinuturi agravate ale unor infracţiuni (de ex., uciderea din culpă, vătămarea corporală din culpă etc.)
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Ebrietate
