elementele tragerii, totalitatea caracteristicilor determinate de presiunea gazelor rezultate din arderea pulberii, viteza glonţului, reculul produs în momentul împuşcăturii, traiectoria proiectilului, bătaia armei, energia cinetică a glonţului, puterea sa de pătrundere şi de distrugere. Presiunea gazelor în interiorul armei, în zona detunătorului atinge valori pînă la 3000 kgf/cm2, depinzînd de tipul şi cantitatea pulberii din cartuş. Datorită acestora, proiectilul este împins înainte pe ţeavă, avînd la gura acesteia viteze de 300 — 500 m/s la revolvere şi pistoale şi de cca 1000 m/s la puşti şi carabine. Viteza glonţului este în funcţie nu numai de încărcătura de pulbere, dar şi de greutatea lui şi de lungimea ţevii. îu momentul înaintării proiectilului pe ţeavă se produce reculul armei, care constă într-o smucitură înapoi, adică pe direcţia opusă aceleia în care este expulzat proiectilul. La ieşirea din ţeavă, proiectilul se înscrie pe traiectoria sa, care se măsoară de la gura ţevii pînă la punctul în care a atins ţinta sau a întîlnit un obstacol. Traiectoria are formă alungită în prima parte şi mai curbată în cea de-a doua, fiind influenţată atît de rezistenţa aerului, cît şi de forţa de gravitate a pămîntului. Printre elementele sale figurează linia şi unghiul de tragere, unghiul de incidenţă a proiectilului şi distanţa de tragere. Aceasta din urmă prezintă la rîndul ei două aspecte: bătaia maximă, adică distanţa pînă la care poate ajunge proiectilul tras dintr-un anumit tip de armă şi bătaia eficace, adică distanţa pînă la care proiectilul este eficace să atingă ţinta şi să o deterioreze. Puterea de pătrundere şi de distrugere a proiectilului depinde de energia cinetică sau forţa vie a acestuia (egală cu jumătatea produsului dintre masa sa şi pătratul vitezei lui), de duritatea şi forma lui, de unghiul sub care atinge ţinta şi de natura materialului din care e compusă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Elementele tragerii
