EXECUTAREA CONTRACTULUI, îndeplinirea prestaţiei datorate, potrivit cu acordul părţilor. Executarea contractului efectuată în mod voluntar se denumeşte în limbaj juridic, plată, oricare ar fi obiectul obligaţiilor la care dă naştere contractul; transmiterea unui drept real, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu sau remiterea unei sume de bani. Legea şi practica judecătorească consacră principiul executării reale a obligaţiilor, adică îndeplinirea prestaţiei în natură specifică obiectului ei. Executarea contractului trebuie făcută cu bună-credinţă, părţile fiind ţinute să îndeplinească nu numai obligaţiile prevăzute dar şi pe cele care rezultă din legea contractului, din obiceiul locului, din echitate sau din uzanţele comerciale. în toate cazurile, fiecare parte este ţinută să facă eforturi pentru a preveni ori diminua orice pagubă pentru oricare dintre părţile contractante. în contractele bilaterale, obligaţiile trebuie executate simultan, fiecare dintre părţi având posibilitatea să refuze executarea obligaţiei sale, atâta timp cât cealaltă parte nu îşi îndeplineşte obligaţia ce-i incumbă, afară de cazul când una din părţi, potrivit naturii obligaţiei sau contractului, este datoare să-şi îndeplinească obligaţia înaintea celeilalte. De obicei, executarea contractului poate fi făcută nu numai de către debitor sau mandatarul său, ci şi de către altă persoană interesată sau neinteresată, exceptând cazul obligaţiilor contractate intuitu personae, adică în considerarea calităţii persoanei debitorului, ca şi în situaţia când părţile au convenit ca îndeplinirea obligaţiei să nu se facă decât de debitor. Executarea contractului având ca obiect transmiterea sau constituirea unui drept real, trebuie efectuată de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul la care se referă acel drept. Executarea contractului trebuie să constea exact în prestaţia datorată, creditorul neputând fi obligat de a primi altă prestaţie, chiar dacă valoarea ei ar fi egală sau superioară. Creditorul poate consimţi însă să primească o altă prestaţie. Debitorul unui bun cert este liberat prin predarea acestuia în starea în care se găseşte în momentul predării, dacă deteriorarea nu provine din fapta sa şi a persoanelor de care răspunde şi dacă nu se află în întârziere în momentul predării. Debitorul unui bun determinat prin caractere generice este liberat prin predarea unui bun de calitate convenită. Executarea contractului trebuie făcută în întregime, dacă prin convenţia părţilor nu se stabileşte ca ea să fie divizibilă, creditorul acceptând fracţionarea prestaţiei. Debitorul unei sume de bani este liberat prin predarea sumei arătate în contract. Executarea contractului trebuie făcută la data când obligaţia a devenit exigibilă, adică a ajuns la scadenţă. Termenul executării contractului este prezumat de lege a fi stipulat întotdeauna în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din contract sau din alte împrejurări că a fost stipulat şi în favoarea creditorului. Executarea contractului se face la locul stabilit de părţi prin contract.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Executarea contractului
