Împărţeala moştenirii
| Comentarii |
|
împărţeala moştenirii, operaţiune juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune prin împărţirea în natură sau/şi prin echivalent a bunurilor din masa succesorală. Prin împărţeala moştenirii, drepturile indivize pe care fiecare moştenitor le are asupra universalităţii de bunuri sunt înlocuite prin drepturi determinate, exclusive ale fiecăruia dintre ei asupra bunurilor sau părţilor din bunuri şi a valorilor concrete care le-au fost atribuite. împărţeala moştenirii este de două feluri: împărţeală definitivă, prin care se pune capăt stării de indiviziune şi împărţeală provizorie a folosinţei bunurilor care compun masa succesorală. împărţeala moştenirii are ca obiect numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale transmise asupra moştenitorilor, aflate în patrimoniul defunctului, deoarece drepturile de creanţă ca şi elemente ale pasivului succesoral, afară de cele pe care părţile le-au declarat indivizibile, se divid de drept între comoştenitori, la data deschiderii succesiunii. De la această regulă există două categorii de excepţii: a) bunuri existente în patrimoniul succesoral nesupuse partajului. Astfel, bunurile individual determinate care formează obiectul unor legate cu titlu particular se dobândesc de către legatari la data deschiderii moştenirii; bunurile care, prin destinaţia sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi urmărite: amintirile de familie; servituţile şi părţile comune din imobilele destinate folosinţei în comun; dreptul real de folosinţă asupra locurilor de înmormântare şi lucrărilor funerare; b) bunuri care fac obiectul împărţelii, deşi nu au existat în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, intră în această categorie: bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca efect al reducţiei şi nu liberalităţilor excesive sau ca efect al raportului donaţiilor, bunurile care intră în masa succesorală ca efect al subrogaţiei reale cu titlu universal; fructele naturale, civile sau industriale produse de bunurile succesorale după data deschiderii moştenirii. împărţeala moştenirii poate fi realizată prin bună învoială (în faţa notarului) sau pe cale judecătorească.
ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII PE TULPINI, modalitate de împărţire a moştenirii aplicabilă în cazurile de reprezentare succesorală, constând în diviziunea acesteia în părţi egale, nu în funcţie de numărul efectiv de succesori care vin la moştenire, consideraţi în mod individual (ca în cazul împărţirii pe capete) ci în funcţie de tulpinile de moştenitori care vin la aceasta. împărţeala moştenirii pe tulpini este menită să asigure egalitatea între moştenitorii aflaţi în acelaşi grad de rudenie cu defunctul şi făcând parte din aceeaşi clasă de moştenitori în situaţiile când unii dintre aceştia, fiind predecedaţi lui de cujus, vin la moştenire prin reprezentare.
ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII PRIN BUNĂ ÎNVOIALĂ, modalitate de împărţeală a moştenirii, care poate fi realizată, în principiu, oricând, de către copărtaşii înşişi, în faţa notarului public. Pentru validitatea împărţelii prin bună învoială trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: toţi coindivizarii să fie prezenţi; coindivizarii să aibă capacitate de exerciţiu deplină. Sub aspect probatoriu, dovada împărţelii prin bună învoială poate fi făcută inclusiv cu martori, dacă părţile s-au înţeles în acest sens.
ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII PE CAPETE, modalitate de împărţire a moştenirii constând în divizarea moştenirii în părţi egale, în funcţie de numărul tuturor moştenitorilor care vin să culeagă în mod efectiv din succesiunea lăsată de defunct. împărţirea pe capete reprezintă regula în materia împărţirii moştenirii, prin aceasta asigu-rându-se transpunerea în practică a principiului egalităţii între moştenitorii din aceeaşi clasă de moştenitori şi de acelaşi grad. Excepţiile de la această regulă le constituie împărţirea moştenirii pe linii şi împărţirea moştenirii pe tulpini.
ÎMPĂRŢIREA MOŞTENIRII PE LINII, modalitate specială de împărţire a moştenirii, care se aplică în cazul în care la moştenire vin fraţi şi surori ai defunctului din părinţi diferiţi. Dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori din aceeaşi categorie (toţi uterini, sau toţi consangvini), moştenirea se va împărţi potrivit regulilor generale. în schimb, dacă la moştenire sunt chemaţi fraţi şi surori din categorii diferite (uterini cu consângeni; consângeni cu fraţi buni; uterini cu consângeni şi fraţi buni), moştenirea ce se cuvine colateralilor privilegiaţi se împarte pe două linii, maternă şi paternă. Apoi, jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă, jumătatea maternă între fraţii defunctului pe linie maternă. Fraţii buni, fiind fraţi cu defunctul pe ambele linii, vor lua cota-parte corespunzătoare din ambele jumătăţi.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Împărţeala moştenirii
