legalizarea traducerilor şi a copiilor după înscrisuri, acte procedurale întocmite de notarul public, la cererea părţilor interesate, constând în: certificarea unei traduceri prin legalizarea semnăturii traducătorului autorizat, fie după formula de certificare a actului/documentului tradus, fie după specimenul de semnătură depus la biroul notarial; legalizarea şi eliberarea de copii după înscrisurile originale prezentate de părţi în acest scop, după confruntarea copiei cu înscrisul original. Notarul public va menţiona expres, prin încheiere, îndeplinirea condiţiilor esenţiale ale actului procedural: atestarea conformităţii copiei cu înscrisul original prezentat; starea în care se afla înscrisul; semnătura secretarului care a făcut colaţionarea.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Legalizarea traducerilor şi a copiilor după înscrisuri
