Ministerul Public, denumire dată organului de stat care reprezintă, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. El îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete; parchetele funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti. M.P. este condus de către procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în materie civilă, M.P. exercită următoarele atribuţii principale: a) promovează acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; b) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată; c) exercită căile de atac, în condiţiile strict determinate de lege; d) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile precizate de lege [v. participarea procurorului în procesul civili.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Ministerul Public
