mutilare - vătămare gravă adusă integrităţii corporale a unei persoane constând în pierderea unui organ sau încetarea funcţionării acestuia, însoţită adeseori de alterarea înfăţişării fizice a victimei. Săvârşirea de asemenea fapte constituie infracţiune (art. 182 C. pen.). v. şi vătămare corporală gravă. Mutilarea ca modalitate de tratament neomenos aplicat persoanelor căzute sub puterea adversarului constituie o infracţiune contra omenirii (art. 358 C. pen.). v. şi tratamente neomenoase.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Mutilare