Ordine de drept

ordine de drept - stare care presupune asigurarea prin intermediul normelor juridice a condiţiilor pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor sociale. Ordinea de drept care se statorniceşte în relaţiile sociale ca urmare a respectării stricte a legilor de către cetăţeni şi de către organele de stat constituie o valoare socială fundamentală a orânduirii noastre şi este apărată de legea penală. Ordinea publică reprezintă ordinea de drept privită sub aspectul desfăşurării normale, ordonate, a activităţii publice.

Ordinea de drept include în conţinutul său şi valorile sociale care sunt ocrotite prin norma juridică penală. Orice atingere adusă acestor valori justifică intervenţia puterii publice de combatere a manifestărilor dăunătoare întregii societăţi. Fenomenul infracţionalităţii este un fenomen social, pentru că infracţiunile se produc în planul relaţiilor sociale, adică în raporturile dintre oameni. Sancţionarea acestui fenomen are loc în cadrul procesului penal, ca urmare a aplicării normelor juridice penale. Activitatea de constrângere a făptuitorului ca urmare a intervenţiei autorităţilor statului nu poate fi completă dacă nu se urmăreşte şi punerea în executare a sancţiunii aplicate.

Legea penală aduce dezaprobarea politică şi socială a faptelor periculoase, a criminalităţii în general, prin forţa proprie de interdicţie şi sancţiune, ştiut fiind că legea penală şi în general toate normele de drept îşi au izvorul în puterea exercitată de stat. Faptele de o evidentă gravitate, fiind prin semnificaţia lor politică privite ca adevărate atentate împotriva societăţii, sunt considerate, prin intervenţia normelor penale, ca atentate împotriva ordinii juridice, acte prin care se înfrânge voinţa juridică.

Combaterea fenomenului infracţional nu se poate realiza numai într-o formă declarativă, prin condamnarea inculpatului vinovat de săvârşirea infracţiunii. Pronunţarea hotărârii penale de condamnare nu este suficientă pentru reparaţia civilă şi pentru sancţionarea inculpatului, ci este nevoie de desăvârşirea activităţii de înfăptuire a justiţiei penale, prin aducerea la îndeplinire a celor stabilite prin hotărârile penale definitive. Legiuitorul român a adoptat norme speciale care reglementează activitatea de executare a hotărârilor penale definitive, cu tot ceea ce implică această activitate privind schimbările şi incidentele care pot surveni în timpul executării.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Ordine de drept