Plata cambiei
| Comentarii |
|
plata cambiei, procedura prin care posesorul cambiei obţine plata acesteia din partea celor obligaţi în raportul cambial. Posesorul unei cambii plătibile la o zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare care urmează. Prezentarea unei cambii la o casă de compensaţii echivalează cu o prezentare la plată (art. 41 din Legea nr. 58/1934). Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa indicată în cambie. în lipsa arătării unei adrese, cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: i) la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el; ii) la domiciliul accep-tantului prin intervenţie sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta; iii) la domiciliul celui indicat la nevoie (art. 42 din Legea nr. 58/1934). Prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. în sensul legii, prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: a) transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cambia originală; b) reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic; şi c) transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. Pot face obiectul trunchierii numai cambiile acceptate. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cambiei originale, cu condiţia ca aceasta din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Informaţiile relevante pentru trunchiere, cuprinse în cambia originală, sunt stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Imaginea cambiei originale reprezintă copia electronică a cambiei originale. Imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege (art. 461 din Legea nr. 58/1934). Când prezintă la plată o cambie prin trunchiere, instituţia de credit este obligată: i) să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor; ii) să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original, precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea acestor obligaţii (art. 462 din Legea nr. 58/1934).
Refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică, de către instituţia de credit plătitoare. In baza refuzului, instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: i) data prezentării acesteia la plată, spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege; ii) declaraţia de refuz, datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. Menţiunile înscrise pe cambia originală constituie dovada refuzului de plată (art. 463 din Legea nr. 58/1934). Când cambia nu este prezentată spre plată în termenul legal, orice debitor are dreptul de a consemna suma Ia Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la altă instituţie legal abilitată să efectueze astfel de operaţiuni, pe cheltuiala şi riscul posesorului cambiei, recipisa depu-nându-se la judecătoria locului de plată (art. 46 din Legea nr. 58/1934). Trasul care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu menţiunea de achitare scrisă de către posesor. Posesorul nu poate refuza o plată parţială. în caz de plată parţială trasul poate cere să i se facă pe cambie menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă (art. 43 din Legea nr. 58/1934). Posesorul unei cambii nu este ţinut să primească plata înainte de scadenţă. Trasul care plăteşte înainte de scadenţă o face pe riscul şi pericolul său. Acel care plăteşte la scadenţă este valabil liberat, afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa. El este dator să verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor (art. 44 din Legea nr. 58/1934).
Când o cambie este plătibilă într-o monedă care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită în moneda ţării, după valoarea ei din ziua scadenţei. Dacă debitorul este în întârziere cu plata, posesorul poate, la alegerea sa, să ceară ca suma să fie plătită în moneda ţării, fie după valoarea din ziua scadenţei, fie după valoarea din ziua plăţii. Valoarea monedei străine este determinată de uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cambie. Regulile arătate nu se aplică în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauză de plată efectiv în monedă străină). Dacă suma este arătată într-o monedă având aceeaşi denumire, dar de o valoare diferită, în ţara de emisiune, şi în aceea a plăţii, se presupune că arătarea se referă la moneda locului de plată (art. 45 din Legea nr. 58/1934). V. cambie.
plata cambiei, pentru a putea încasa suma de bani, posesorul trebuie să prezinte cambia la plată. Prezentarea cambiei la plată se face de către posesorul legitim al titlului cambial în condiţiile art. 43 din Legea nr. 58/1934:
- posesorul cambiei va cere plata în primul rând trasului acceptant, în calitatea sa de debitor principal al cambiei (art. 42 din lege);
- plata cambiei se poate cere indicatului la nevoie în cazul în care trasul refuză plata;
- potrivit legii, dacă trasul este avalizat, plata poate fi cerută direct de la avalistul trasului;
- în cazul în care plata este refuzată de către tras, avalistul trasului sau de indicatul la nevoie, după caz, cambia va fi prezentată la plată debitorilor de regres.
Data plăţii este cea inserată în cambie; dacă în cambie nu este stabilită data plăţii, cambia este plătibilă la vedere.
Locul plăţii este cel indicat în cambie. în cazul în care cambia nu precizează locul plăţii, va fi prezentată la plată la domiciliul trasului sau al persoanei indicate să plătească pentru el ori la locul celui care a intervenit pentru onoare (art. 42 din lege).
Plata poate fi făcută în integralitate sau doar parţial. Potrivit art. 43 alin. (2) din lege, posesorul nu poate refuza plata parţială a cambiei. în caz de refuz al unei plăţi parţiale, posesorul cambiei este decăzut din acţiunea de regres pentru suma oferită şi neprimită şi pentru accesoriile acesteia. Dacă se face o plată parţială, trasul poate cere posesorului plătit să se facă pe cambie menţiunea de această plată şi să i se dea o chitanţă [art. 43 alin. (3) din lege].
Plata cambiei produce efecte diferite, după cum ea a fost efectuată de un debitor cambial principal sau de un debitor de regres. Astfel, dacă plata este făcută de trasul acceptant, această plată stinge toate obligaţiile cambiale, ale tuturor debitorilor cambiali (trăgători, girant, avalişti etc.). Dacă plata este făcută de un debitor de regres, ea stinge numai obligaţiile care figurează pe titlu după debitorul care a plătit, adică obligaţiile giranţilor succesivi şi avaliştilor lor.
Dovada plăţii cambiei se face în condiţiile art. 43 din Legea nr. 58/1934. Potrivit normei legale citate, trasul care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie remisă cu menţiunea de achitare scrisă de către posesor pe titlu. Rezultă că dovada plăţii se poate face de către tras cu titlu cambial care conţine menţiunea plăţii înscrisă în cambie. în cazul unei plăţi parţiale, debitorul nu poate pretinde remiterea titlului, deoarece acesta este necesar posesorului pentru valorificarea părţii din datorie neachitată.
Refuzul de plată al cambiei trebuie constatat prin întocmirea unui înscris special denumit protest de neplată.
în cazul în care cambia nu este prezentată la scadenţă pentru plată, trasul poate consemna suma menţionată în cambie pe cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei (art. 46 din Legea nr. 58/1934).
Potrivit dispoziţiilor art. 461 din lege, prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. în sensul Legii nr. 58/1934, prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive:
a) transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cambia originală:
b) reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic; şi
c) transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit.
a) şi b) către instituţia de credit plătitoare.
Acelaşi text de lege consacră şi regulile speciale privind plata cambiei prin trunchiere. Astfel, potrivit textului citat, pot face obiectul trunchierii numai cambiile acceptate. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cambiei originale, cu condiţia ca aceasta din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi.
Informaţiile relevante pentru trunchiere, cuprinse în cambia originală, sunt stabilite potrivit convenţiei părţilor. Imaginea cambiei originale reprezintă copia electronică a cambiei originale. Imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiei părţilor.
Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii, constituie momentul prezentării la plată.
Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege [art. 461 alin. (9)].
Legea reglementează anumite obligaţii speciale în sarcina instituţiei de credit implicată în plata unei cambia prin trunchiere. Astfel, potrivit prevederilor art. 462, când se prezintă la plată o cambie prin trunchiere, instituţia de credit este obligată:
a) să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor;
b) să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original, precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original.
Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea obligaţiilor prevăzute mai sus [art. 462 alin. (2)].
Potrivit legii, refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică, de către instituţia de credit plătitoare, în baza refuzului total sau parţial la plată, instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta:
a) data prezentării acesteia la plată, spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege;
b) declaraţia de refuz, datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora (art. 463).
Menţiunile înscrise pe cambia originală, cu respectarea dispoziţiilor legale mai sus reproduse, constituie dovada refuzului de plată [art. 463 alin. (2)j.
