Provocare

provocare - circumstanţă atenuantă legală [art. 73 lit. b) C. pen.] care se constată atunci când infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de un act provocator din partea persoanei vătămate (constând într-o comportare violentă ori într-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau în orice altă acţiune ilicită gravă).

provocare de epidemii - modalitate de săvârşire a infracţiunii de atentat contra unei colectivităţi, v. şi atentat contra colectivităţii.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Provocare