răboj, mijloc legal de probă utilizat în trecut, în special în mediul rural, de către persoanele care nu ştiau să scrie şi să citească. R. constă într-o bucată de lemn, despicată în lungime în două subdiviziuni egale, pe care se notau (prin crestări transversale identice, efectuate într-o singură operaţiune pe subdiviziunile alăturate în poziţia iniţială) prestaţiile unilaterale sau reciproce, succesive ale părţilor. Dacă în momentul alăturării celor două subdiviziuni - purtate fiecare de către una dintre părţi - crestăturile coincideau ca formă şi număr, existenţa prestaţiilor se considera dovedită. În caz contrar, dovada se considera făcută numai până la concurenţa numărului cel mai mic de crestături identice, partea interesată putând însă să dovedească, prin alte mijloace de probă, că s-a comis o eroare sau o fraudă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Răboj
