radiaţii vizibile, totalitatea radiaţiilor electromagnetice care au lungimea de undă cuprinsă între 400— 760 nm. Ele impresionează ochiul, principalele componente colorate fiind în ordinea crescătoare a lui λ: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşie. Ansamblul acestor culori complimentare formează lumina albă. În criminalistică sînt folosite în spectrofotometria în domeniul vizibil la expertiza coloranţilor sau a unor substanţe care singure sau în combinaţie cu anumiţi reactivi specifici formează compuşi coloraţi. Din intensitatea coloraţiei se deduce concentraţia în substanţă activă existentă în proba analizată. V. şi spectrofotometrie.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Radiaţii vizibile