Reasigurare
| Comentarii |
|
reasigurare, operaţiunea care constă în preluarea riscurilor cedate de un asigurător/reasigurător (art. 2 pct. 17 din Legea nr. 32/2000). R. este operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator. Prin r.: i) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de r., în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul r.; ii) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de r., în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul r.;
iii) prin operaţiunea de retracesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat (art. 46 din Legea nr. 136/1995). R. nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi reasigurător (art. 47 din Legea nr. 136/1995). Operaţiunile de r. completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de asigurări. în operaţiunile de r., raporturile dintre reasigurat şi reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de r.(art. 6 din Legea nr. 136/1995). V. asigurător, reasigurător, primă de reasigurare, indemnizaţie de asigurare, retrocesiune.
reasigurarea, reprezintă o dispersie a riscurilor, prin care asigurătorul, la rândul lui, se asigură la un alt asigurător, care poartă denumirea de reasigurător. în concepţia noului cod civil (art. 2240), prin reasigurare se înţelege operaţiunea de asigurare a unui asigurător, în calitate de reasigurat, de către un alt asigurător, în calitate de reasigurător.
De pildă, un tanc petrolier este asigurat în întregime la o societate de asigurare, pentru anumite riscuri (scufundare, poluare, scurgere, coliziune etc.). Asigurătorul transmite o parte din riscurile preluate reasiqurătorului, de exemplu, un procent de 40%, sau pentru o cotă din suma asigurată sau se reasigură doar pentru riscurile cele mai grave, cum ar fi cele contra poluării.
Dar reasigurarea poate opera şi asupra tuturor asigurărilor subscrise de un asigurător când, de pildă, acesta se reasigură pentru toate asigurările pe care le încheie. în consecinţă, reasigurarea poate avea ca obiect un risc individualizat în cotă procentuală sau în suma asigurată sau mai multe riscuri specifice unor clase sau forme determinate de asigurare.
în schimbul preluării riscurilor de către reasigurător, asigurătorul va plăti, la rândul lui, prime de reasigurare. Raporturile de reasigurare se derulează, exclusiv, între asigurător şi reasigurator, de unde consecinţa că, la producerea cazului asigurat, asiguratul, beneficiarul sau terţul păgubit nu are acţiune în daune împotriva reasigurătorului, deoarece acesta din urmă îi va invoca excepţia dedusă din principiul res inter alios acta. Soluţia se impune pe considerentul că, spre deosebire de
raporturile de asigurare, legiuitorul nu recunoaşte o acţiune directă împotriva reasiguratorului, nici asiguratului, nici beneficiarului sau terţului păgubit.
Pe de altă parte, Codul civil prevede în mod categoric, în art. 2240 alin. (3) că „reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte niciun raport juridic între asigurat şi reasigurător”. Rezultă că, în acelaşi timp, nici asigurătorul nu poate invoca existenţa reasigurării în refuzul de plată al despăgubirilor şi nici nu poate condiţiona plata lor de încasarea indemnizaţiei de la reasigurător pentru riscurile reasigurate. înseamnă că, în caz de daună, asigurătorul este cel care o va acoperi în întregime, urmând să se întoarcă împotriva reasigurătorului pentru partea de risc contractată de acesta din urmă.
Este posibil să existe, în acelaşi timp, cu privire la acelaşi bun ori valoare asigurată, mai mulţi reasigurători, care preiau fie o parte din anumite riscuri asigurate (incendiu, furt etc.), fie o parte din toate riscurile contractate. Legiuitorul nu reglementează o limită minimă sau maximă a contractării riscurilor în regim de reasigurare, de unde concluzia că reasigurarea poate fi integrală, în procent de 100%, adică asigurătorul se reasigură pentru întreaga sumă contractată cu asiguratul sau doar pentru o parte din aceasta.
Reglementările din domeniul asigurărilor permit şi reasigurătorului să se reasigure la un alt reasigurător şi tot aşa mai departe, după regulile şi în condiţiile reasigurării iniţiale.
