recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în statele membre ale Uniunii Europene, reguli aplicabile pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de regularitate a hotărârilor judecătoreşti provenite dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru recunoaşterea şi executarea silită a acestora într-un alt stat membru. Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială reglementează procedura r.e.h.j.m.c.c. în sensul acestui regulament, prin „hotărâre" se înţelege o hotărâre pronunţată de o instanţă dintr-un stat membru, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi decizie, sentinţă, ordonanţă sau mandat de executare, precum şi stabilirea de către un grefier a cheltuielilor de judecată, în ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, o hotărâre pronunţată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre, fără să fie necesară vreo procedură specială; în cazul unei contestaţii, orice parte interesată care invocă pe cale principală recunoaşterea unei hotărâri poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de regulament, ca hotărârea să fie recunoscută; dacă recunoaşterea este invocată pe cale incidentală înaintea unei instanţe a unui stat membru, aceasta din urmă este competentă în materie. în materia executării hotărârilor, Regulamentul nr. 44/2001 prevede că o hotărâre pronunţată într-un stat membru şi care este executorie în statul în cauză este pusă în executare într-un alt stat membru atunci când, la cererea oricăreia dintre părţile interesate, a fost declarată executorie în statul respectiv. în vederea aplicării Regulamentului nr. 44/2001, Legea nr. 191/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană prevede următoarele reguli: a) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului; hotărârea tribunalului poate fi atacată numai cu recurs; b) în cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind hotărârile judecătoreşti aparţine primei instanţe; c) în cazul în care, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul privind actele autentice aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului; d) în cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind tranzacţiile judiciare aparţine primei instanţe. Potrivit Anexei V a Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind hotărârile şi tranzacţiile judiciare trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: 1) statul membru de origine; 2) instanţa sau autoritatea competentă care eliberează certificatul: denumire; adresă; telefon/fax/ e-mail; 3) instanţa care a pronunţat hotărârea/a aprobat tranzacţia judiciară: tipul instanţei; localitatea instanţei; hotărârea/tranzacţia judiciară; 4) data; numărul de referinţă; părţile în cauză: numele reclamantului (reclamanţilor), numele pârâtului (pârâţilor), numele celeilalte (celorlalte) părţi, dacă este cazul; data notificării sau comunicării actului de sesizare a instanţei în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă; 5) textul hotărârii/ tranzacţiei judiciare anexat la certificat; 6) numele părţilor care au beneficiat de asistenţă judiciară; 7) de asemenea, menţiunea că hotărârea/tranzacţia judiciară este executorie în statul membru de origine. Potrivit Anexei VI a Regulamentului nr. 44/2001, certificatul privind actele autentice trebuie să cuprindă următoarele menţiuni: 1) statul membru de origine; 2) autoritatea competentă care eliberează certificatul: denumire; adresă; telefon/fax/e-mail; 3) autoritatea care a atribuit actului autenticitate: a) autoritatea care a participat la întocmirea actului autentic (dacă este cazul); numele şi desemnarea autorităţii; localitatea autorităţii; b) autoritatea care a înregistrat actul autentic (dacă este cazul): tipul autorităţii; localitatea autorităţii; 4) actul autentic: descrierea actului; data la care actul a fost întocmit, iar dacă este diferită, data la care actul a fost înregistrat; numărul de referinţă; părţile în cauză; numele creditorului; numele debitorului; 5) textul hotărârii executorii anexat la certificat; 6) de asemenea, menţiunea conform căreia actul autentic este executoriu împotriva debitorului în statul membru de origine.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială în statele membre ale Uniunii Europene
