societate naţională, societate comercială în cadrul căreia participaţia la capitalul social este deţinută, direct sau indirect, de autorităţi publice. S.n. acţionează în domenii considerate strategice. S.n. sunt comercianţi supuşi obligaţiei de a asigura opozabilitatea actelor şi faptelor care se înregistrează în registrul comerţului (art. 1 din Legea nr. 26/1990). Cererea de înmatriculare în registrul comerţului se face, dacă legea nu prevede altfel, în termen de 15 zile de la data actului de înfiinţare (art. 17 din Legea nr. 26/1990). Cererea de înmatriculare a unei s.n. în registrul comerţului trebuie să cuprindă: i) actul de înfiinţare, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema acesteia; ii) obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale; iii) unităţile componente ce pot intra în relaţii contractuale cu terţii, persoanele împuternicite să le reprezinte şi limitele împuternicirilor acordate; iv) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia persoanelor împuternicite să o reprezinte, precum şi limitele puterilor conferite. Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere, precum şi codul unic de înregistrare, atribuit conform legii (art. 15 din Legea nr. 26/1990). Cererea de înmatriculare în registrul comerţului a unei societăţi naţionale se semnează de către persoanele imputemicite, potrivit legii, să le reprezinte (art. 19 din Legea nr. 26/1990). Prin derogare de la regula conform căreia orice societate comercială va avea cel puţin doi asociaţi (art. 4 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale), societăţile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat pot funcţiona cu orice număr de asociaţi (art. 283 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). V. comerciant, registrul comerţului, act constitutiv, specimen de semnătură, oficiul registrului comerţului.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Societate naţională
