subiect al infracţiunii - persoană implicată în săvârşirea unei infracţiuni, fie în calitate de subiect activ (persoană care a comis infracţiunea), fie în calitate de subiect pasiv (persoană care a suferit de pe urma infracţiunii). ~ activ calificat - persoană care, în afară de condiţiile generale de angajare a răspunderii penale, mai trebuie să îndeplinească calitatea specială cerută de norma incri-minatorie pentru a putea fi subiect al unei anumite infracţiuni (subiect propriu, intraneus). ~ activ unic - persoană care săvârşeşte o infracţiune ce nu poate fi comisă, în calitate de autor, decât de o singură persoană (in persona propria) - ex. pruncuciderea. ~ activi plurali - persoanele care săvârşesc o infracţiune ce nu poate fi comisă decât de două sau mai multe persoane (de ex. bigamie, jocul de noroc), -pasivgeneral (mediat) - statul ca reprezentant al societăţii, care este obligat să asigure legalitatea şi desfăşurarea în condiţii de normalitate a activităţii în toate domeniile; aceste valori sunt întotdeauna periclitate prin săvârşirea de infracţiuni. ~ pasiv special (imediat) -persoană fizică sau juridică vătămată direct, prin săvârşirea infracţiunii. ~ pasiv calificat - persoană care are calitatea cerută de norma incriminatorie spre a fi subiect pasiv al unei anumite infracţiuni (de ex. funcţionar, militar). ~ pasiv principal - persoană ale cărei interese sunt ocrotite, în principal, prin norma incriminatorie. ~pasiv secundar - persoană ale cărei interese sunt ocrotite în mod subsidiar, adiacent, prin norma incriminatorie.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Subiect al infracţiunii
