Khan contra Marea Britanie - Probă ilegală Consecinţe
| Comentarii |
|
Sarcina Curţii este aceea de a verifica echitabilitatea procedurii privită în ansamblul său, ceea ce implică şi examenul „ilegalităţii” probei administrate.
O conversaţie în cursul căreia reclamantul a admis să fie complice al unei importante reţele de droguri a fost înregistrată de poliţie, care instalase un aparat de ascultare în care lui B., la care reclamantul fusese în vizită. Poliţia nu se aşteptase ca reclamantul să meargă să îl vadă pe B., care era plasat sub supraveghere. Deşi a admis că pe înregistrare este vocea sa, reclamantul a pledat iniţial nevinovat, însă după ce judecătorul a admis valabilitatea acelei probe, în ciuda faptului că parchetul a fost de acord că înregistrarea a constituit o atingere a vieţii private a reclamantului, reclamantul şi-a schimbat poziţia şi a pledat vinovat. Camera Lorzilor, sesizată de reclamant, a considerat că regula din common law după care elementele de probă pertinente obţinute de o manieră abuzivă sau chiar ilegală rămân admisibile se aplică şi în cazul utilizării unor aparate de înregistrare. Camera Lorzilor a mai considerat că utilizarea în cursul unui proces penal a unor înregistrări obţinute cu violarea art. 8 din Convenţie nu face ca procedura să fie inechitabilă.
Art. 6. Echitabilitatea procedurii. Curtea a considerat că nu este atribuţia sa de a se pronunţa asupra admisibilităţii unor mijloace de probă sau asupra culpabilităţii unei persoane, sarcina sa fiind aceea de a verifica echitabilitatea procedurii privită în ansamblul său, ceea ce implică şi examenul „ilegalităţii” probei administrate. Curtea a constatat că înregistrarea în litigiu nu a fost ilegală prin raportare la dreptul intern, spre deosebire de situaţia din afacerea Schenk, ilegalitatea acesteia fiind raportată la art. 8 din Convenţie care, la acel moment, nu făcea parte din dreptul intern britanic. Pe de altă parte, însă, Curtea a constatat că acea înregistrare a fost unica probă contra reclamantului, care s-a declarat vinovat doar după ce judecătorul a admis înregistrarea ca şi mijloc de probă. Totuşi, Curtea a observat că înregistrarea era un element de probă serios şi care nu suscita niciun dubiu, astfel încât nevoie unei justificări foarte importante a modului în care a fost obţinută era mai puţin importantă. În consecinţă, ţinând cont şi de faptul că reclamantul a încercat în toate stadiile procedurii să conteste înregistrarea, Curtea a considerat că nu există niciun motiv de a considera că procedura, privită în ansamblul său, a fost inechitabilă.
| ← Wolff Metternich contra Olandei - Existenţa unei contestaţii... | B contra Franței - Tratament inuman sau degradant Definiţie... → |
|---|
