Kudla contra Poloniei - Durata procedurii Obligatiile statului
| Comentarii |
|
CEDO, Marea Cameră, hotărâreaKudła c. Polonia,26 octombrie 2000, 30210/96
În raport de durata procedurii, statele au obligaţia de a crea în sânul ordinii juridice interne un sistem care să permită sancţionarea acestei obligaţi ia statului.
Reclamantul a fost arestat în august 1991 fiind acuzat de mai multe infracţiuni, iar procedura de judecare a recursului în cauză era încă pe rolul instanţei supreme la data pronunţării acestei hotărâri a Curţii.
Art. 6. Durata procedurii. Curtea a constatat că procedura în cauză a durat până la acest moment peste 9 ani, dintre care peste şapte ani de la data la Polonia a ratificat Convenţia. O astfel de perioadă este nerezonabilă, neputând fi justificată faţă de circumstanţele cauzei.
Art. 13. În câteva hotărâri anterioare Curtea a considerat că nu mai impune examinarea unui capăt de plângere bazat pe art. 13 din Convenţie, atunci când se constatase deja o violare a art. 6, considerând că nu există niciun interes juridic de a reexamina aceeaşi chestiune şi sub unghiul mai puţin strict al art. 13. Totuşi, între cele două texte nu există nici superpunere şi nici absorbţie, întrucât, precum în speţă, violarea art. 6 cu privire la durata procedurii este distinctă de problema existenţei unui remediu intern eficace pentru a putea denunţa această durată. Chiar dacă Curtea a refuzat până acum să se pronunţe asupra unui capăt de plângere vizând violare art. 13 în circumstanţe asemănătoare, este momentul să îşi revizuiască jurisprudenţa, ţinând cont de faptul că pe rolul său sunt înregistrate un număr important de plângeri vizând durata procedurii.
Curtea aminteşte că caracterul subsidiar al mecanismului instituit prin Convenţie se exprimă în art. 13 şi 35, primul enunţând de o manieră explicită obligaţia statului de a proteja drepturile şi libertăţile fundamentale, în primul rând, în propria ordine juridică. Astfel, în raport de durata procedurii, statele au obligaţia de a crea în sânul ordinii juridice interne un sistem care să permită sancţionarea acestei obligaţi ia statului. Chiar dacă până la acest moment nu există niciun stat european care să aibă un astfel de sistem, există unele exemple care demonstrează că astfel de remedii interne pot fi create şi pot funcţiona în mod real. Interpretarea corectă a art. 13 este acea că dispoziţia Convenţiei garantează un remediu efectiv în dreptul intern persoanei care se pretinde victimă a unei violări a dreptului său la o durată rezonabilă a procedurii. În speţă, Curtea a constatat că, în dreptul polonez reclamantul nu avea niciun mijloc juridic pentru a obţine recunoaşterea faptului că durata procedurii este excesivă şi repararea prejudiciului produs. De aceea, art. 13 a fost violat.
| ← Rees contra Marea Britanie - Libertatea casatoriei Domeniul de... | Caracas contra României → |
|---|
