NASRULLOYEV contra Rusiei - Interpretarea incoerentă a dispoziţiilor aplicabile deţinuţilor aflaţi în aşteptarea extrădării
| Comentarii |
|
NASRULLOYEV împotriva Rusiei (Dosar nr. 656/06) Hotărâre -11.10.2007 [Secţia I]
În fapt:
Reclamantul, cetăţean tadjikistan, a fost acuzat de Procuratura Generală din Tadjikistan de săvârşirea a numeroase infracţiuni (omucidere, răpire şi participare la un grup armat cu intenţia de a ataca instituţiile Guvernului) presupus a fi comise în războiul civil dintre 1992 şi 1997 din acea ţară. Pe 13 august 2003 reclamantul a fost arestat în Moscova şi reţinut în temeiul unui ordin judecătoresc emis ulterior, la 21 august 2003, cu intenţia de a fi extrădat în Tadjikistan. Ordinul nu cuprindea nici un termen-limită pentru reţinerea reclamantului. în mai multe ocazii reclamantul a cerut să fie eliberat, dar fără rezultat. La cererea procurorului adjunct, pe 1 iulie 2006, o instanţă a prelungit durata reţinerii cu 14 zile. Câteva zile mai târziu, Procuratura Generală a informat reclamantul despre decizia de a-l extrăda în Tadjikistan. Reclamantul a formulat apel împotriva deciziei susţinând că a fost acuzat din motive politice şi că riscă o condamnare la moarte dacă va fi găsit vinovat. Pe 12 iulie 2006 Curtea a recomandat Guvernului Rusiei, în temeiul art. 39 din Regulamentul Curţii, să nu extrădeze reclamantul până la o decizie ulterioară. Pe 21 august 2006 instanţa a desfiinţat decizia Procurorului General, ordonând în acelaşi timp eliberarea reclamantului, deoarece Guvernul Tadjikistan nu a furnizat garanţiile necesare cerute de legea rusă. Curtea Supremă a menţinut acea decizie.
În drept:
Articolul 5 alin. (1) lit. 0 - Curtea a examinat întâi dacă decizia iniţială de reţinere a reclamantului, datată 21 august 2003, a fost suficientă pentru a-l reţine în custodie pentru orice perioadă de timp. Curtea a observat inconsistenţa interpretării legale a autorităţilor naţionale în chestiunea legilor ruseşti aplicabile persoanelor arestate în aşteptarea extrădării şi a concluzionat că acestea nu erau nici clare şi nici previzibile. Prin urmare, nu au îndeplinit standardele de calitate a legii cerute de Convenţie, reţinerea reclamantului fiind în consecinţă apreciată ca nelegală: încălcare.
Articolul 5 alin. (4) - Curtea a observat că art. 108 şi 109 din Codul de procedură penală al Rusiei, ce reglementează reexaminarea arestării, prevăd că procurorul trebuia să ceară instanţei prelungirea măsurii de ţinere în custodie şi că deţinutului i se permite să fie parte în astfel de proceduri şi să pledeze pentru eliberarea sa. Oricum, nimic din modul de formulare al acestor prevederi legale nu indică faptul că aceste proceduri puteau fi pornite la iniţiativa deţinutului, cererea procurorului de prelungire a măsurii de păstrare în custodie fiind elementul cerut pentru instituirea unei astfel de măsuri. în prezentul caz o astfel de reexaminare a fost iniţiată doar o dată în timpul detenţiei de 3 ani a reclamantului. în consecinţă, în timpul detenţiei reclamantul nu a avut la dispoziţie o procedură prin care să poată contesta legalitatea detenţiei sale în faţa unei instanţe: încălcare.
Art. 41. 40.000 euro pentru daune morale.
| ← MOKARSKA contra Poloniei - Prelungirea detenţiei reclamantei... | LELIEVRE contra Belgiei - Chestiunea măsurilor alternative... → |
|---|
