Ursu contra Moldovei - Arestare preventivă nejustificată

Comentarii

0

Ursu c. Moldovei - Arestare preventivă nejustificată

(Cererea nr. 3817/05)HOTĂRÂRE STRASBOURG 27 noiembrie 2007 DEFINITIVĂ27/02/2008

Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Ursu c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Sir Nicolas BRATZA, Preşedinte,
Dl J. CASADEVALL,
Dl G. BONELLO,
Dl K. TRAJA,
Dl S. PAVLOVSCHI,
Dl L. GARLICKI,
Dra L. MIJOVIĆ, judecători,

şi dl T.L. EARLY,Grefier al Secţiunii, Deliberând la 6 noiembrie 2007 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 3817/05) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către dl Mihai Ursu („reclamantul”), la 30 decembrie 2004.

2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Constantinov, care a acţionat în numele organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl V. Pârlog.

1. Reclamantul a pretins, în special, că detenţia sa a fost ilegalăşi a susţinut că a avut loc o violare a articolului 5 §§ 1 şi 3 al Convenţiei.

2. La 27 martie 2006, Preşedintele Secţiunii a Patra a Curţii a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

1. Reclamantul, dl Mihai Ursu, este un cetăţean al Republicii Moldova, care s-a născut în anul 1970 şi locuieşte în Peresecina.

2. La 31 martie 2004, reclamantul a fost reţinut, fiind bănuit că în anul 1993 l-a omorât pe dl I.O., al cărui mamă a devenit în anul 2001 preşedinte al Parlamentului.

3. Între 2 aprilie şi 3 august 2004, el s-a aflat în arest preventiv în temeiul mandatelor de arestare emise lunar de către Judecătoria Buiucani. Mandatele de arestare stabileau ca temeiuri pentru arestarea sa faptul că el era bănuit de săvârşirea unei infracţiuni grave pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mare de doi ani; mai mult, izolarea bănuitului de societate era considerată necesară, deoarece el putea să se ascundăşi să împiedice urmărirea penală prin influenţarea martorilor.

4. În recursurile lui împotriva mandatelor de arestare, reclamantul a susţinut,inter alia, că arestarea sa preventivă nu era necesară, deoarece nu existau motive obiective pentru ca el să fie bănuit, că în timpul detenţiei sale nu au fost efectuate măsuri de urmărire penalăşi că el suferea de epilepsie şi avea nevoie de tratament medical specializat.

5. Toate recursurile sale au fost respinse pe motiv că circumstanţele care autorizau arestarea sa nu s-au schimbat. La 6 iulie 2004, Curtea de Apel Chişinău a redus durata mandatului său de arestare de la treizeci de zile la douăzeci de zile pe motiv că „pe parcursul lunii precedente nu au fost efectuate măsuri de urmărire penală ... bănuitul nu are antecedente penale, el are o familie şi copii minori, o casă, un loc de muncăşi probleme grave de sănătate.”

6. La 3 august 2004, procuratura a trimis dosarul reclamantului în instanţa de judecată competentă. După acea dată, reclamantul a continuat să fie deţinut fără niciun mandat de arestare.

7. La 21 decembrie 2004, o cererehabeas corpusdepusă de reclamant a fost respinsă, iar el a continuat să fie deţinut în arest preventiv până la 6 iulie 2006, când el a fost condamnat la doisprezece ani de închisoare.

II. DREPTUL INTERN RELEVANT

12. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârile Curţii pronunţate în cauzeleŞarban v. Moldova(nr. 3456/05, § 51, 4 octombrie 2005) şiHolomiov v. Moldova(nr. 30649/05, §§ 85 şi 87, 7 noiembrie 2006).