Vacarencu contra Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti
| Index |
|---|
| Vacarencu contra Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti |
| Admisibilitatea pretentiilor |
Pagina 1 din 2
| Comentarii |
|
Vacarencu contra Moldovei - Neexecutarea hotărîrilor judecătoreşti
(Cererea nr. 10543/02)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG 27 martie 2008
DEFINITIVĂ
27/06/2008
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Vacarencu c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în
cadrul unei Camere compuse din: Nicolas Bratza, Preşedinte, Giovanni Bonello, Stanislav Pavlovschi, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători,
şi Fatoş Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii, Deliberând la 4 martie 2008 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 10543/02) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către Tudor Vacarencu („reclamantul”), la 16 noiembrie 2001.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către Elena Botnari, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
3. La 7 octombrie 2003, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis să examineze fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Reclamantul, dl Tudor Vacarencu, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în anul 1945 şi care locuieşte în satul Sociteni.
2. În anii 1970, reclamantul a cumpărat de la autorităţile locale o casă care a fost confiscată de către autorităţile sovietice de la o persoană terţă după cel de-al doilea război mondial. În anul 1993, fostul proprietar a revendicat casa şi, în conformitate cu Legea nr. 1225-XII, consiliul local a recunoscut dreptul lui de proprietate asupra casei. Reclamantul a fost evacuat din casă.
3. În acelaşi timp, consiliul local a promis reclamantului un spaţiu locativ alternativ, promisiune care nu a fost respectată.
4. În martie 2000, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare civile împotriva consiliului local, solicitând compensaţii în locul casei promise.
5. La 14 noiembrie 2000, Judecătoria sectorului Ialoveni a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat consiliul local să-i plătească 52,797.00 lei moldoveneşti (MDL) (aproximativ 5,000 euro (EUR)).
1. Cererea de recurs a consiliului local a fost respinsă prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel din 5 iunie 2001.
2. Reclamantul a obţinut un titlu executoriu pe care executorul nu l-a executat.
3. În mai 2002, hotărârea judecătorească din 5 iunie 2001 a fost casată ca urmare a procedurilor de revizuire, iar procedurile au fost redeschise. Rejudecarea s-a finalizat cu o hotărâre judecătorească definitivă din 13 iulie 2004, prin care consiliul local a fost obligat să acorde reclamantului un spaţiu locativ. Această hotărâre nu a fost executată nici până în prezent.
11. Din documentele prezentate de către părţi, se pare că reclamantul are
o locuinţă alternativă într-un sat învecinat, unde el locuieşte cu familia sa.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
13. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Curţii în cauza Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 31, ECHR 2004-III (extracts).
ÎN DREPT
12. Reclamantul a pretins că, prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea sa la 5 iunie 2001 şi 13 iulie 2004, au fost încălcate drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie. Printr-o scrisoare din 10 mai 2004, el s-a mai plâns, în temeiul acestor articole, de casarea abuzivă în mai 2002 a hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2001.
Articolul 6 § 1 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... într-un termen rezonabil ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil ... .”
Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publicăşi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”
13. De asemenea, reclamantul s-a plâns că, prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti din 5 iunie 2001 şi 13 iulie 2004, au fost încălcate drepturile sale garantate de articolul 3 al Convenţiei şi articolul 8 al Convenţiei.
Articolul 3 al Convenţiei prevede următoarele:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.”
Articolul 8 al Convenţiei prevede următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
