Art. 2 Legea 114/1996 locuintei Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 2
Termenii utilizaţi în cuprinsul prezentei legi au următorul înţeles:
a) locuinţă
Construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii.
b) Locuinţă convenabilă
Locuinţă care, prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinţa utilizatorului şi caracteristicile locuinţei, la un moment dat, acoperă necesităţile esenţiale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă, asigurând exigenţele minimale prezentate în anexa nr. 1 la prezenta lege.
c) Locuinţă socială
Locuinţă care se atribuie cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii, a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.
d) Locuinţă de serviciu
Locuinţă destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.
e) Locuinţă de intervenţie
Locuinţă destinată cazării personalului unităţilor economice sau bugetare, care, prin contractul de muncă, îndeplineşte activităţi sau funcţii ce necesită prezenţa permanentă sau în caz de urgenţă în cadrul unităţilor economice.
f) Locuinţă de necesitate
Locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale sau accidente sau ale căror locuinţe sunt supuse demolării în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu se pot efectua în clădiri ocupate de locatari.
g) Locuinţă de protocol
Locuinţă destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în unele funcţii ori demnităţi publice, exclusiv pe durata exercitării acestora.
h) Casă de vacanţă
Locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii.
i) Condominiu
Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu:
- un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia;
- un ansamblu rezidenţial format din locuinţe şi construcţii cu altă destinaţie, individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care proprietăţile individuale sunt interdependente printr-o proprietate comună forţată şi perpetuă.
j) Unitate individuală
Unitate funcţională, componentă a unui condominiu, formată din una sau mai multe camere de locuit şi/sau spaţii cu altă destinaţie situate la acelaşi nivel al clădirii sau la niveluri diferite, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, având acces direct şi intrare separată, şi care a fost construită sau transformată în scopul de a fi folosită, de regulă, de o singură gospodărie. În cazul în care accesul la unitatea funcţională sau la condominiu nu se face direct dintr-un drum public, acesta trebuie să fie asigurat printr-o cale de acces sau servitute de trecere, menţionate obligatoriu în actele juridice şi înscrise în cartea funciară.
Legea 114/1996 a locuintei actualizată prin:Ordonanţă de urgenţă nr. 210/2008 - pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996 din 4 decembrie 2008, M. Of. 835/2008;
Ordonanţă de urgenţă nr. 210/2008 - pentru completarea Legii locuinţei nr. 114/1996 din 4 decembrie 2008, M. Of. 835/2008;
| ← Art. 1 Legea 114/1996 locuintei Dispoziţii generale | Art. 3 Legea 114/1996 locuintei Dispoziţii generale → |
|---|
Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:
Comentarii despre Art. 2 Legea 114/1996 locuintei Dispoziţii generale
