Art. 1 Legea 136/1995 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 1
În România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii.
Legea nr. 136/1995 actualizată prinLege nr. 172/2004 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România din 14 mai 2004, M. Of. 473/2004;
Art. 11
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare;
2. vehicul - orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, excepţie făcând cele care se deplasează pe şine, bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală;
3. persoană păgubită - persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
4. prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
5. Birou Naţional - organizaţie profesională, constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi care grupează societăţile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto;
6. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - biroul naţional din România;
7. limitele teritoriale de acoperire ale asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule:
a) teritoriul României;
b) teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi cele aparţinând Spaţiului Economic European;
c) teritoriul statelor care leagă direct două ţări membre ale Uniunii Europene în care nu există birou naţional;
8. Carte Verde - document internaţional de asigurare emis în numele biroului naţional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU;
9. franşiză - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare;
10. vigneta - autocolant care se aplică pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior, care atestă existenţa unei poliţe de asigurare RCA pentru vehiculul respectiv, eliberat împreună cu poliţa de asigurare RCA.
Legea nr. 136/1995 actualizată prinLege nr. 304/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România din 13 noiembrie 2007, M. Of. 784/2007;
Ordonanţă de urgenţă nr. 61/2005 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România din 23 iunie 2005, M. Of. 562/2005;
Ordonanţă de urgenţă nr. 61/2005 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România din 23 iunie 2005, M. Of. 562/2005;
| Art. 2 Legea 136/1995 Dispoziţii generale → |
|---|
