Art. 4 Legea 187/2003 Competenţa Competenţa generală
| Comentarii |
|
Competenţa
SECŢIUNEA 1
Competenţa generală
Art. 4
Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemată în judecată în faţa instanţelor din alt stat membru, respectiv în faţa instanţelor române, după cum urmează:
a) în materie contractuală, la instanţa statului pe al cărui teritoriu se află locul de executare. În sensul prezentului articol, prin loc de executare se înţelege, în cazul vânzării de mărfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile, iar în cazul prestărilor de servicii, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;
b) în materia obligaţiei de întreţinere, la instanţa statului pe al cărui teritoriu se află domiciliul sau reşedinţa creditorului, dacă cererea este formulată pe cale principală. În cazul în care cererea privind pensia de întreţinere este formulată pe cale accesorie, este competentă instanţa care, potrivit legii, este chemată să soluţioneze cererea principală;
c) în materie delictuală, la instanţa statului pe al cărui teritoriu s-a produs sau urmează să se producă prejudiciul;
d) în cazul acţiunii civile în despăgubiri sau în restituire de bunuri ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, la instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii penale, dacă acea instanţă este competentă, conform legislaţiei naţionale, să soluţioneze acţiunea civilă;
e) în cazul litigiilor rezultate în urma funcţionării unei sucursale, agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză;
f) în cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond creat în temeiul unui statut, document scris sau unei convenţii verbale, cu confirmare scrisă, în fata instanţelor din statul membru unde fondul în cauză îşi are sediul;
g) în cazul unui litigiu referitor la plata unei remuneraţii pretinse pentru salvarea unei încărcături sau a unor mărfuri, la instanţa competentă să dispună sechestrarea încărcăturii ori a mărfii în vederea obţinerii unei astfel de plăţi, dacă pârâtul deţinea, la momentul operaţiei de salvare, un drept asupra încărcăturii sau a mărfii.
| ← Art. 3 Legea 187/2003 Competenţa Competenţa generală | Art. 5 Legea 187/2003 Competenţa Competenţa generală → |
|---|
