Art. 35 Dispoziţii şi proceduri comune

Legea 200 din 2004 actualizata

CAPITOLUL IV
Dispoziţii şi proceduri comune

Art. 35

(1) Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a altor titluri de calificare, acordate cetăţenilor statelor membre şi care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea română competentă.

(2) În cazul în care există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere autorităţii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticităţii acestor documente.

Art. 35¹

(1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică exclusiv prestatorilor care se deplasează în România în scopul exercitării, în mod temporar şi ocazional, a unei profesii reglementate. Caracterul temporar şi ocazional al prestării de servicii se evaluează de la caz la caz, în special în funcţie de durata prestării, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea sa.

(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale dreptului comunitar şi art. 35² şi 35³, autorităţile române nu pot restrânge, din motive legate de calificările profesionale, libertatea de a presta servicii pe teritoriul României:

a) în cazul în care prestatorul este stabilit în mod legal într-un stat membru în scopul exercitării acelei profesii, denumit în continuare stat membru de stabilire;

b) în cazul deplasării prestatorului, dacă a exercitat această profesie în statul membru de stabilire pe o perioadă de cel puţin 2 ani în decursul ultimilor 10 ani anteriori prestării, atunci când profesia nu este reglementată în statul respectiv. Condiţia de exercitare a profesiei pe o perioadă de cel puţin 2 ani nu se aplică în cazul în care fie profesia, fie formarea profesională care dă dreptul la exercitarea profesiei este reglementată.

(3) În cazul deplasării prestatorului în România, acesta trebuie să respecte normele de conduită cu caracter profesional, legislativ sau administrativ care sunt direct legate de calificările profesionale, precum definiţia profesiei, utilizarea titlurilor şi abaterile profesionale grave care au o legătură directă şi specifică cu protecţia şi siguranţa consumatorilor, precum şi dispoziţiile disciplinare aplicabile în România profesioniştilor care exercită aceeaşi profesie.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

OUG 109/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 10 octombrie 2007, Monitorul Oficial 706/2007;

Art. 35²

Autorităţile române exceptează prestatorii de servicii stabiliţi într-un alt stat membru de cerinţele impuse profesioniştilor stabiliţi pe teritoriul său în ceea ce priveşte:

a) autorizarea de către o organizaţie profesională sau un organism profesional, înregistrarea sau afilierea la acestea. Autorităţile române pot solicita fie înregistrarea temporară automată, fie afilierea pro forma la o astfel de organizaţie sau organism profesional, cu condiţia ca aceasta să nu întârzie sau să complice în vreun fel prestarea serviciilor şi să nu atragă cheltuieli suplimentare pentru prestatorul de servicii. O copie a declaraţiei şi, după caz, a reînnoirii menţionate la art. 35³ alin. (1), însoţite, pentru profesiile care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică prevăzute la art. 35⁴ sau care beneficiază de recunoaştere automată, de o copie a documentelor prevăzute la art. 35³ alin. (3), sunt trimise de către autoritatea competentă organizaţiei sau organismului profesional competent şi aceasta constituie o înregistrare temporară automată sau o afiliere pro forma în acest scop;

b) înregistrarea la un organism de securitate socială de drept public, în scopul stabilirii, cu un asigurător, a conturilor aferente activităţilor exercitate în beneficiul persoanelor asigurate. Cu toate acestea, prestatorul de servicii informează organismul menţionat la lit. b), în prealabil sau, în cazuri de urgenţă, ulterior, cu privire la serviciile pe care le-a prestat.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

Art. 35³

(1) Autorităţile competente române solicită ca, atunci când prestatorul se deplasează pentru prima dată dintr-un stat membru în România pentru a furniza servicii, să fie informate în acest sens, în prealabil, printr-o declaraţie scrisă care să cuprindă informaţiile privind acoperirea asigurării sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind răspunderea profesională. Declaraţia se reînnoieşte o dată pe an în cazul în care prestatorul intenţionează să furnizeze servicii, temporar sau ocazional, în România, în decursul anului respectiv. Prestatorul poate prezenta această declaraţie prin orice mijloace.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin reglementări speciale se poate renunţa la condiţia depunerii declaraţiei.

(3) Pentru prima prestare de servicii sau în cazul unei schimbări materiale privind situaţia stabilită în documente, autorităţile competente române solicită ca declaraţia să fie însoţită de următoarele documente:

a) o dovadă a cetăţeniei prestatorului;

b) o atestare care să certifice că titularul este stabilit legal într-un stat membru în scopul exercitării activităţilor în cauză şi că nu îi este interzisă exercitarea acestora, nici măcar temporar, la momentul eliberării atestării;

c) o dovadă a calificărilor profesionale;

d) în cazul prevăzut la art. 35¹ alin. (1) lit. b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul a exercitat activităţile în cauză pe o perioadă de cel puţin 2 ani în decursul ultimilor 10 ani;

e) în ceea ce priveşte profesiile din domeniul securităţii, dovada inexistenţei unor condamnări penale, în cazul în care autorităţile competente solicită aceasta şi cetăţenilor români.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), prin reglementări speciale se poate renunţa în tot sau în parte la solicitarea acestor documente.

(5) Prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire, atunci când există un astfel de titlu în respectivul stat membru pentru activitatea profesională în cauză. Acest titlu se indică în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de stabilire, de o manieră în care să se evite orice confuzie cu titlul profesional din România. În cazul în care nu există un astfel de titlu profesional în statul membru de stabilire, prestatorul indică titlul de calificare în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru. Prin excepţie, în cazul profesiilor pentru care se aplică recunoaşterea automată, prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din România.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

Art. 35⁴

(1) În cazul profesiilor reglementate, cu implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică, care nu beneficiază de recunoaştere automată, autorităţile competente române vor realiza o verificare a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii, înainte de prima prestare de servicii. O astfel de verificare prealabilă este posibilă numai în cazul în care obiectivul său este să evite daune grave pentru sănătatea sau siguranţa beneficiarului serviciului, ca urmare a lipsei calificării profesionale a prestatorului, şi cu condiţia să nu depăşească ceea ce este necesar în acest scop. Lista profesiilor pentru care se aplică această prevedere este prevăzută de anexa nr. 8.

(2) În termen de cel mult o lună de la data primirii declaraţiei şi a documentelor însoţitoare, autoritatea competentă informează prestatorul fie cu privire la decizia de a nu proceda la verificarea calificărilor acestuia, fie cu privire la rezultatul verificării. În cazul întâmpinării unor dificultăţi care ar putea conduce la o întârziere, autoritatea competentă informează prestatorul, în termen de o lună de la primirea declaraţiei şi documentelor, cu privire la motivele întârzierii, precum şi la timpul necesar pentru a ajunge la o decizie, care trebuie luată în termen de două luni de la data primirii documentaţiei complete.

(3) În cazul unei diferenţe semnificative între calificările profesionale ale prestatorului şi formarea cerută în România, în măsura în care această diferenţă este de natură să aducă atingere sănătăţii sau siguranţei publice, autorităţile competente române dau prestatorului posibilitatea de a demonstra că a dobândit cunoştinţele şi competenţele lipsă, în special printr-o probă de aptitudini. În orice caz, prestarea serviciilor trebuie să fie posibilă în termen de o lună de la data deciziei adoptate în concordanţă cu alin. (2).

(4) În lipsa unei reacţii din partea autorităţii competente în termenele stabilite la alineatele anterioare, serviciile pot fi prestate.

(5) În cazul în care calificările au fost verificate în temeiul prezentului articol, serviciile sunt prestate cu titlul profesional din România.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

Art. 35⁵

În cazul în care prestarea se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire sau cu titlul de calificare al prestatorului de servicii, autorităţile competente române pot solicita prestatorului să furnizeze destinatarului serviciilor următoarele informaţii:

a) în cazul în care prestatorul este înregistrat într-un registru comercial sau într-un alt registru public similar, registrul în care este înregistrat şi numărul de înregistrare ori alte mijloace echivalente de identificare prevăzute în respectivul registru;

b) în cazul în care activitatea face obiectul unui regim de autorizare în statul membru de stabilire, coordonatele autorităţii competente de supraveghere;

c) orice organizaţie profesională sau orice organism similar la care este înregistrat prestatorul;

d) titlul profesional sau, atunci când un astfel de titlu nu există, titlul de calificare a prestatorului şi statul membru în care a fost obţinut;

e) în cazul în care prestatorul este plătitor de TVA, codul de înregistrare atribuit conform art. 153 sau, după caz, art. 153¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ori codul de înregistrare similar, atribuit de autorităţile competente dintr-un alt stat membru;

f) informaţii privind acoperirea asigurărilor sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind responsabilitatea profesională.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

Art. 35⁶

(1) Autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire, pentru fiecare prestare de servicii, orice informaţii relevante privind legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional. Atunci când România este stat membru de origine, autorităţile competente române comunică autorităţilor competente ale statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional, în conformitate cu art. 37 alin. (4).

(2) În cazul în care prestatorul este membru într-o organizaţie profesională şi în condiţiile respectării depline a dispoziţiilor cu privire la protecţia datelor personale, autorităţile competente din România pot solicita cardul profesional.

(3) Destinatarul unui serviciu poate formula o plângere împotriva prestatorului de servicii, în condiţiile legii române.

(4) Autorităţile competente asigură schimbul tuturor informaţiilor necesare pentru ca plângerea unui destinatar al unui serviciu formulată împotriva unui prestator de servicii să fie tratată în mod corect. Destinatarul este informat cu privire la rezultatul plângerii.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

← Art. 34 Dispoziţii şi proceduri comune		Art. 36 Dispoziţii şi proceduri privind titlurile de formare... →

Art. 35 Dispoziţii şi proceduri comune

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 35 Dispoziţii şi proceduri comune