Art. 5 Dispoziţii generale

Legea 200 din 2004 actualizata

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 5

Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană:

a) este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecventă, efectuat în cadrul unei universităţi sau în cadrul unei instituţii de învăţământ superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregătire şi, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimţământ din partea autorităţii desemnate în acest scop;

b) este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

Legea 9/2011 - pentru modificarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 1 martie 2011, Monitorul Oficial 159/2011;

Art. 5¹

(1) Calificări profesionale reprezintă calificările atestate prin:

a) un titlu de calificare;

b) un atestat de competenţă care certifică o formare profesională care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome prevăzute la art. 8, 14 şi 15 ori al unui examen special fără formare prealabilă sau al exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de 3 ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu normă redusă în decursul ultimilor 10 ani;

c) experienţă profesională.

(2) Prin titlu de calificare se înţelege orice diplomă, certificat şi alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională obţinută cu preponderenţă în Uniunea Europeană.

(3) Este asimilat unui titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autorităţile unui alt stat decât statele membre, dacă titularul său posedă o experienţă de 3 ani în profesia respectivă, dobândită pe teritoriul unui stat membru, care i-a recunoscut titlul de calificare, şi certificată de acesta.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

OUG 109/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 10 octombrie 2007, Monitorul Oficial 706/2007;

Art. 5²

(1) Platformele comune reprezintă un ansamblu de criterii de calificări profesionale capabile să compenseze diferenţele semnificative constatate între cerinţele de formare ale diferitelor state membre pentru o anumită profesie. Aceste diferenţe semnificative se identifică prin compararea duratelor şi conţinutului formărilor în cel puţin două treimi dintre statele membre, incluzând toate statele membre care reglementează respectiva profesie. Diferenţele de conţinut al formării pot decurge din diferenţe semnificative în ceea ce priveşte exercitarea activităţilor profesionale.

(2) Platformele comune definite la alin. (1) pot fi prezentate Comisiei Europene de către statele membre sau de către asociaţii ori organizaţii profesionale reprezentative la nivel naţional şi european.

(3) Alin. (1) şi (2) nu aduc atingere competenţei autorităţilor române de a stabili calificările profesionale necesare pentru exercitarea profesiilor pe teritoriul lor, precum şi conţinutul şi organizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională.

(4) În cazul în care criteriile stabilite într-o măsură adoptată în conformitate cu alin. (2) nu oferă garanţiile adecvate în ceea ce priveşte calificările profesionale, România informează în acest sens Comisia Europeană care, după caz, prezintă un proiect de măsuri conform procedurii stabilite la nivel comunitar.

Legea 200 din 2004 actualizată prin:

← Art. 4 Dispoziţii generale		Art. 6 Dispoziţii generale →

Art. 5 Dispoziţii generale

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 5 Dispoziţii generale