Art. 2 Legea 260/2008 asigurarea locuintelor Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) locuinţă, locuinţă socială, locuinţă de serviciu, locuinţă de intervenţie, locuinţă de necesitate, locuinţă de protocol, casă de vacanţă - au înţelesurile prevăzute la art.2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în cazul locuinţelor situate în condominii, prin locuinţă se înţelege atât spaţiile aflate în proprietate exclusivă, cât şi cota-parte din coproprietatea indiviză asupra spaţiilor şi a elementelor de construcţii comune;
b) dezastru natural - cutremure de pământ, alunecări de teren şi inundaţii, ca fenomene naturale;
c) tipuri de locuinţe:
- tip A - construcţia cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori din piatră, cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic;
- tip B - construcţia cu pereţi exteriori din cărămidă nearsă sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic;
d) poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale, denumită în continuare PAD - înscrisul ce atestă încheierea contractului de asigurare a locuinţei, în temeiul căruia asigurătorul se obligă să plătească asiguratului despăgubirea totală sau parţială pentru prejudiciile produse locuinţei ca urmare a producerii riscului asigurat, în condiţiile şi în limitele stabilite de prezenta lege şi, după caz, ale celorlalte clauze înscrise în poliţă sau în contractul de asigurare;
e) Pool de Asigurare împotriva Dezastrelor Naturale **) , denumit în continuare PAID - societatea comercială de asigurare-reasigurare, constituită prin asocierea societăţilor de asigurare autorizate să încheie asigurări obligatorii pentru locuinţe, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi;
f) primă obligatorie - suma de bani pe care o plăteşte proprietarul unei locuinţe, în calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul încheierii unei asigurări de locuinţe, în condiţiile prezentei legi;
g) sumă asigurată obligatoriu - limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condiţiile prezentei legi;
h) asigurare de prim risc - pentru orice daună care a intervenit pe parcursul valabilităţii unui contract de asigurare, cuantumul despăgubirii se stabileşte la nivelul pagubei efective, în limita sumei asigurate.
| ← Art. 1 Legea 260/2008 asigurarea locuintelor Dispoziţii generale | Art. 3 Legea 260/2008 asigurarea locuintelor Dispoziţii generale → |
|---|
