Art. 2 Legea 304/2003 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 2
(1) În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) telefon public cu plată - telefonul pus la dispoziţie publicului, plata realizându-se în numerar, prin cărţi de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;
b) reţea publică de telefonie - reţeaua de comunicaţii electronice folosită în vederea furnizării de servicii de telefonie destinate publicului, permiţând comunicarea vocală sau altă formă de comunicare, precum fax sau date, între punctele terminale ale reţelei;
c) serviciu de telefonie destinat publicului - serviciul pus la dispoziţia publicului de către un furnizor de servicii de comunicaţii electronice în scopul iniţierii şi primirii apelurilor naţionale şi internaţionale şi al accesului la serviciile de urgenţă, prin utilizarea unui număr sau unor numere din Planul naţional de numerotaţie ori dintr-un plan internaţional de numerotaţie. De asemenea, acesta poate include, după caz, unul sau mai multe dintre următoarele servicii: serviciul de relaţii cu clienţii, serviciul de informaţii privind abonaţii, registrele abonaţilor, telefoane publice cu plată, servicii furnizate în condiţii speciale, facilităţi pentru persoanele cu handicap sau cu nevoi sociale speciale ori servicii nongeografice;
d) număr geografic - numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al reţelei;
e) număr nongeografic - numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobilă, numerele gratuite şi numerele cu tarif special;
f) punct terminal al reţelei - punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de reţea, care poate fi asociată numărului sau numelui unui abonat;
g) furnizor de serviciu universal - furnizorul de reţele sau servicii de comunicaţii electronice desemnat de ANRCTI să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal.
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 398/2002, cu modificările ulterioare, la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa privind accesul, şi la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa-cadru, şi la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare.
| ← Art. 1 Legea 304/2003 Dispoziţii generale | Art. 3 Legea 304/2003 Serviciul universal → |
|---|
