Art. 1 Dispoziţii generale
| Comentarii |
|
Dispoziţii generale
Art. 1
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. serviciu media audiovizual - serviciul aflat sub responsabilitatea editorială a unui furnizor de servicii media, al cărui obiectiv principal este furnizarea de programe în scop informativ, de divertisment sau educativ pentru publicul larg, prin reţele de comunicaţii electronice. Un astfel de serviciu media audiovizual este fie un serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune, astfel cum este definit la pct. 2, fie un serviciu media audiovizual la cerere, astfel cum este definit la pct. 3, şi/sau un serviciu media care constituie o comunicare comercială audiovizuală, astfel cum este definită la pct. 15;
2. serviciu de programe de televiziune/radiodifuziune - serviciu media audiovizual liniar prestat de un radiodifuzor, în care programele sunt difuzate în succesiune continuă, indiferent de modalitatea tehnică utilizată, având un conţinut şi un orar prestabilite, pentru vizionarea/audierea simultană de programe, pe baza unei grile de programe, sub o anumită denumire şi identificat printr-o siglă, în cazul televiziunii, sau printr-un semnal sonor, în cazul radiodifuziunii;
3. serviciu media audiovizual la cerere - un serviciu media audiovizual neliniar, în care vizionarea de programe se face la cererea individuală a utilizatorului şi la momentul ales de acesta, prestat de un furnizor de servicii media pe baza unui catalog de programe selecţionate şi puse la dispoziţie de către furnizorul de servicii media;
4. program - ansamblu de imagini în mişcare, cu sau fără sunet, care constituie un întreg identificabil prin titlu, conţinut, formă sau autor, în cadrul unei grile ori al unui catalog realizat de un furnizor de servicii media audiovizuale, având forma şi conţinutul serviciilor de televiziune sau fiind comparabil ca formă şi conţinut cu acestea;
5. serviciu generalist de televiziune sau de radiodifuziune - serviciu care difuzează cumulat şi în proporţii echilibrate programe audiovizuale cu conţinut informativ, educativ şi de divertisment, în principalele domenii de interes şi care se adresează majorităţii publicului;
51. servicii publice de televiziune şi de radiodifuziune - serviciile de programe de televiziune oferite de Societatea Română de Televiziune şi serviciile de programe de radiodifuziune oferite de Societatea Română de Radiodifuziune;
6. serviciu comunitar de televiziune sau de radiodifuziune - serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate unui public aparţinând unei comunităţi specifice;
7. serviciu tematic de televiziune sau de radiodifuziune - serviciu care difuzează programe audiovizuale dedicate preponderent unui anumit domeniu şi care se adresează unui segment al publicului;
8. serviciu de teletext - totalitatea informaţiilor puse la dispoziţia publicului sub formă de text, codificate în interiorul semnalului de imagine, care pot fi accesate cu ajutorul unui decodor standard al receptorului TV în momentul, pe durata şi pentru conţinutul ales;
9. serviciu de videotext - totalitatea mesajelor puse la dispoziţia publicului sub formă de text sau semne grafice, în cadrul unei grile ori al unui catalog, realizate de un furnizor de servicii media audiovizuale, având forma şi conţinutul serviciilor de televiziune sau fiind comparabil ca formă şi conţinut cu acestea;
10. retransmisie - captarea şi transmiterea simultană a serviciilor media audiovizuale liniare, furnizate de radiodifuzori şi destinate recepţionării de către public, prin orice mijloace tehnice, în integralitatea lor şi fără nicio modificare a conţinutului;
11. responsabilitate editorială - exercitarea unui control efectiv asupra selecţionării programelor şi asupra organizării acestora, fie într-o grilă cronologică, în cazul transmisiilor de televiziune, fie într-un catalog, în cazul serviciilor media audiovizuale la cerere. În sensul dispoziţiilor prezentei legi, responsabilitatea editorială nu implică, prin sine şi în mod necesar, un alt tip de răspundere juridică pentru conţinutul serviciilor furnizate;
12. furnizor de servicii media - persoană fizică sau juridică având responsabilitate editorială pentru alegerea conţinutului audiovizual al serviciului media audiovizual şi care stabileşte modul de organizare a acestuia;
13. radiodifuzor - furnizor de servicii media audiovizuale în domeniul serviciilor de programe de televiziune şi/sau de radiodifuziune;
14. distribuitor de servicii - orice persoană care constituie şi pune la dispoziţia publicului o ofertă de servicii de programe prin retransmisie, pe bază de relaţii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alţi distribuitori;
15. comunicare comercială audiovizuală - mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să promoveze, direct ori indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei persoane fizice ori juridice care desfăşoară o activitate economică. Mesajele respective însoţesc sau sunt incluse într-un program în schimbul unei plăţi ori contraprestaţii sau în scopul autopromovării. Formele de comunicaţii comerciale audiovizuale includ publicitatea radiodifuzată şi televizată, sponsorizarea, teleshoppingul, plasarea de produse şi alte forme de publicitate;
16. comunicare audiovizuală cu conţinut comercial mascat - reprezentarea prin cuvinte sau imagini a bunurilor, serviciilor, numelui, mărcii ori activităţilor unui producător de bunuri sau furnizor de servicii în cadrul programelor, în cazul în care o astfel de reprezentare este destinată de către furnizorul de servicii media audiovizuale unor scopuri publicitare nedeclarate şi poate induce în eroare publicul cu privire la natura sa. Astfel de reprezentări sunt considerate intenţionate mai ales atunci când se fac în schimbul unei plăţi sau al unei contraprestaţii;
17. publicitate televizată - orice formă de mesaj difuzat fie în schimbul unei plăţi, fie al unei contraprestaţii sau difuzat în scopuri de autopromovare, de către o persoană juridică publică sau privată ori de către o persoană fizică, în legătură cu o activitate comercială, ramură de activitate, meserie ori profesie, pentru a promova furnizarea de bunuri şi servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii;
18. publicitate subliminală - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a putea fi percepuţi în mod conştient, dar care poate influenţa comportamentul economic al publicului;
19. sponsorizare - orice contribuţie a unei persoane juridice publice sau private ori a unei persoane fizice neangajate în activităţi de furnizare de servicii media audiovizuale sau în realizarea de opere audiovizuale, la finanţarea de programe media audiovizuale în vederea promovării numelui, mărcii, imaginii, activităţii ori produselor proprii;
20. teleshopping - oferta directă transmisă publicului în vederea furnizării de bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobiliare, drepturi şi obligaţii, în schimbul unei plăţi;
21. plasare de produse - orice formă de comunicare comercială audiovizuală constând în includerea unui produs, serviciu sau a mărcilor acestora ori în referirea la acestea, prin inserarea în cadrul unui program, în schimbul unei plăţi sau contraprestaţii;
22. telepromovare - formă de publicitate realizată prin inserarea în programe a unor secvenţe dedicate promovării, de către prezentatorii programelor, a unuia sau a mai multor produse ori servicii, secvenţele fiind separate de celelalte părţi ale programului prin mijloace optice şi/sau acustice;
23. publicitate interactivă - tehnică de difuzare a publicităţii televizate care permite telespectatorului să opteze pentru accesul la publicitate prin intermediul unui serviciu media audiovizual nelinear, la momentul, pe durata şi la conţinutul publicitar ales de acesta;
24. publicitate prin ecran partajat - tehnică de difuzare a publicităţii televizate, inclusiv a autopromovării, sau a elementelor de identificare a sponsorului, care constă în difuzarea televizată simultană a conţinutului editorial şi a conţinutului publicitar sau a mesajului relativ la sponsor, acestea din urmă fiind demarcate prin mijloace optice şi/sau acustice, astfel încât natura lor să fie evidentă pentru public;
25. publicitate virtuală - tehnică de difuzare a publicităţii televizate care constă în prelucrarea imaginii, în cazul difuzării de transmisii ale unor evenimente, prin înlocuirea imaginii panourilor publicitare expuse în incinta în care se desfăşoară respectivele evenimente cu mesaje publicitare introduse de radiodifuzor sau prin suprapunerea de noi imagini cu astfel de mesaje în orice zonă a imaginii transmise;
26. sponsorizare virtuală - tehnică de difuzare a elementelor de identificare a sponsorului, care constă în prelucrarea imaginii, în cazul difuzării de transmisii ale unor evenimente, prin înlocuirea imaginii panourilor publicitare expuse în incinta în care se desfăşoară respectivele evenimente cu mesaje relative la sponsori, introduse de radiodifuzor sau prin suprapunerea de noi imagini cu astfel de mesaje în orice zonă a imaginii transmise;
27. durată programată - interval de timp care însumează durata efectivă a programului sau a tranşei de program şi durata publicităţii televizate, difuzată, după caz, în interiorul acestora;
28. drepturi de exclusivitate - drepturile obţinute de către un radiodifuzor, în temeiul unui contract, de la organizatorul unui eveniment şi/sau de la proprietarul ori, după caz, administratorul locului unde se desfăşoară evenimentul, de la autori şi de la alţi deţinători de drepturi în cauză, în vederea difuzării televizate exclusive de către acest radiodifuzor, pe o zonă geografică determinată;
29. eveniment de importanţă majoră - orice eveniment care poate prezenta interes pentru o parte importantă a publicului şi care este cuprins în lista aprobată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului Naţional al Audiovizualului;
30. licenţă audiovizuală - actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin care se acordă unui radiodifuzor aflat în jurisdicţia României dreptul de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe; în funcţie de modalitatea tehnică de transmisie, licenţa audiovizuală poate fi analogică sau digitală;
31. licenţă de emisie - actul juridic prin care Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii acordă titularului de licenţă audiovizuală analogică dreptul de a utiliza, pentru o perioadă determinată, una sau mai multe frecvenţe radio, după caz, în conformitate cu licenţa audiovizuală analogică;
311. sistem digital terestru - sistemul de radiodifuziune şi/sau televiziune în care semnalele sunt transmise de la staţiile de emisie către utilizatorii finali pe cale radio terestră sub formă de multiplex, în conformitate cu un standard de radiodifuziune/televiziune digitală audio/video;
312. licenţă de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru - actul administrativ prin care se acordă unei persoane fizice sau juridice, autorizate în condiţiile legii de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii să furnizeze reţele de comunicaţii electronice şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, dreptul de a utiliza pe o perioadă determinată frecvenţele radio, în sistem digital terestru;
32. autorizaţie de retransmisie - actul juridic emis în baza deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului, prin care se acordă dreptul de retransmisie pe teritoriul României a unui serviciu de programe care nu se încadrează în prevederile art. 75 alin. (1) şi (2);
33. Abrogat;
34. multiplex digital terestru - grupul de servicii de programe de radiodifuziune şi televiziune, servicii multimedia suplimentare şi alte date asociate de identificare transmise de la staţiile de emisie către utilizatorii finali pe cale radio terestră, utilizând modulaţie digitală în limitele unui canal de televiziune standard/bloc de frecvenţă, având acoperire naţională, regională ori locală, după caz;
35. operator de multiplex de radiodifuziune/televiziune - persoana fizică sau juridică, română ori străină, care deţine licenţă de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru şi care are dreptul de a opera o reţea/staţie de radiodifuziune sonoră sau de televiziune, în condiţiile legii, în scopul furnizării unuia sau mai multor grupuri de programe de radiodifuziune şi televiziune, de servicii multimedia suplimentare şi de date asociate de identificare, multiplexate;
36. codare - procedeul de prezentare a informaţiei în format electronic, ce permite accesarea numai prin intermediul utilizării unui cod;
37. criptare - modalitatea de modificare a unui flux de informaţii în format electronic după un algoritm prestabilit, în vederea protejării acestuia la transmisia prin medii nesigure, reconstituirea informaţiei iniţiale fiind posibilă doar prin folosirea unui algoritm de decriptare adecvat;
38. sistem cu acces condiţionat - orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de difuzare a programelor de radio ori de televiziune se poate face în mod restricţionat, pe bază de abonament sau pe baza altei forme de autorizare individuală prealabilă.
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile prevăzute la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Legea 504 2002 audiovizualului actualizată prin:OUG 181/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 din 25 noiembrie 2008, Monitorul Oficial 809/2008 ;
OUG 181/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 din 25 noiembrie 2008, Monitorul Oficial 809/2008;
Legea 402/2003 - privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 din 7 octombrie 2003, Monitorul Oficial 709/2003;
Art. 11
(1) În sensul prezentei legi, prin opere europene se înţelege:
a) opere provenind din statele membre ale Uniunii Europene;
b) opere provenind din state europene terţe - părţi la Convenţia Europeană a Consiliului Europei privind televiziunea transfrontieră, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3);
c) opere coproduse în cadrul unor acorduri privind sectorul audiovizual încheiate între Comunitatea Europeană şi state terţe şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în fiecare dintre acordurile respective.
(2) Definiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sunt aplicabile numai în cazul operelor provenind din statele membre care nu fac obiectul unor măsuri discriminatorii în ţările terţe în cauză.
(3) Operele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) sunt opere realizate în cea mai mare parte cu contribuţia unor autori şi personal, rezidenţi în unul sau mai multe dintre statele respective, cu condiţia ca acestea să îndeplinească una dintre următoarele cerinţe:
a) sunt realizate de către unul ori mai mulţi producători stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;
b) producţia acestor opere este supervizată şi controlată efectiv de către unul ori mai mulţi producători stabiliţi în unul sau mai multe dintre statele respective;
c) contribuţia coproducătorilor din aceste state la totalul costurilor de coproducţie este preponderentă, iar coproducţia nu este controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara statelor respective.
(4) Operele care nu sunt opere europene în sensul prevederilor alin. (1), dar care sunt realizate în cadrul unor tratate bilaterale de coproducţie încheiate între state membre şi ţări terţe, sunt considerate ca fiind opere europene, cu condiţia ca un procent majoritar din totalul costurilor de producţie să fie acoperit de către coproducătorii din Comunitatea Europeană şi ca producţia să nu fie controlată de unul sau mai mulţi producători stabiliţi în afara teritoriului statelor membre.
Legea 504 2002 audiovizualului actualizată prin:OUG 181/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002 din 25 noiembrie 2008, Monitorul Oficial 809/2008;
| Art. 2 Dispoziţii generale → |
|---|
