Art. 45 Despre plată
| Comentarii |
|
Despre plată
Art. 45
Când o cambie este plătibilă într-o monedă, care nu are curs la locul plăţii, suma poate, fi plătită în moneda ţării, după valoarea ei din ziua scadenţei.
Dacă debitorul este în întârziere cu plata, posesorul poate, la alegerea sa, să, ceară ca suma să fie plătită în moneda ţării, fie după valoarea din ziua scadenţei, fie după valoarea din ziua plăţii.
Valoarea monedei străină este determinată de uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cambie.
Regulele aci arătate nu se aplică în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauză de plată efectiv în monedă străină).
Dacă suma este arătată într-o monedă, având aceeaşi denumire, dar de o valoare diferită, în ţara de emisiune, şi în aceea a plăţii, se presupune că arătarea se referă la moneda locului de plată.
| ← Art. 44 Despre plată | Art. 46 Despre plată → |
|---|
