Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gheorghe Cățoi în Dosarul nr. 5.627/105/2014 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1116D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Casa Județeană de Pensii Prahova a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 353 din 24 septembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.627/105/2014, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Gheorghe Cățoi în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea contestației la decizia de pensionare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate prin faptul că, deși nu includ în stagiul de cotizare și lunile pentru care nu s-a contribuit, impun împărțirea la 12 a punctajului anual, iar nu la numărul de luni în care a plătit efectiv contribuții de asigurări sociale, astfel că împărțind la 12 punctajele realizate, și nu la numărul de luni în care a cotizat efectiv, principiul contributivității consacrat la nivel convențional este încălcat, operând o diminuare a punctajelor anuale realizate și, implicit, a cuantumului final al pensiei, ceea ce înseamnă o încălcare a art. 47 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Tribunalul Prahova - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 353 din 24 septembrie 2013.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 353 din 24 septembrie 2013, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, întâmpinarea depusă de Casa Județeană de Pensii Prahova, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai decent și ale art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra acelorași dispoziții de lege, prin raportare la art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 353 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 26 noiembrie 2013, iar asupra dispozițiilor similare din Legea nr. 19/2000, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 271 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014.

14. Prin Decizia nr. 353 din 24 septembrie 2013, Curtea a reținut jurisprudența sa, potrivit căreia interpretarea pretins neconstituțională a textului de lege era generată de premisa greșită de la care pleca autorul excepției în acea cauză, care avea în vedere doar calculul punctajului anual, făcând abstracție de faptul că, în final, punctajul mediu anual se va împărți la numărul de ani care reprezintă stagiul complet de cotizare potrivit legii, iar nu la numărul de ani înăuntrul cărora s-a contribuit pentru a fi realizat stagiul de cotizare obligatoriu, număr care, în cazul celor care au realizat o contribuție fracționată, este mai mare decât numărul de ani care reprezintă stagiul de cotizare legal. Astfel, punctajul anual rezultat într-un an în care s-a cotizat fracționat se va completa în final cu punctajul anual dintr-un alt an în care s-a cotizat, de asemenea, parțial, pentru a se completa stagiul de cotizare cerut de lege.

15. Curtea a mai reținut că, pentru a obține dreptul la pensie, alături de vârsta de cotizare, cel care solicită acest drept trebuie să întrunească numărul de ani de cotizare stabilit prin lege. Această perioadă reprezintă însumarea tuturor lunilor și anilor cât o persoană a cotizat sau s-a aflat într-una din situațiile asimilate de lege stagiului de cotizare, indiferent că acest stagiu s-a realizat neîntrerupt sau fragmentat. Pentru anii în care o persoană nu a cotizat decât parțial, este firesc ca punctajul anual să se calculeze proporțional cu perioada de contribuție, aceasta urmând a se completa cu celelalte fracțiuni din alți ani de cotizare periodică, până la însumarea numărului de ani de stagiu de cotizare cerut de lege. Astfel, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare". Prin urmare, perioada care se va avea în vedere în final la stabilirea punctajului mediu anual, în funcție de care este determinat cuantumul pensiei, este cea în care asiguratul a cotizat efectiv, iar nu numărul de ani în care s-a realizat acest stagiu, care poate fi diferit, în funcție de data la care a început să contribuie și dacă a contribuit neîntrerupt sau fracționat în anumiți ani.

16. Prin Decizia nr. 271 din 7 mai 2014, paragraful 18, Curtea a reținut că, dacă punctajul anual al asiguratului s-ar determina prin împărțirea la numărul de luni efectiv lucrate, iar nu la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună, s-ar ajunge ca - în ipoteza în care o persoană a lucrat anul întreg, iar alta doar o lună din anul respectiv - punctajul anual corespunzător să fie identic pentru ambele situații, ceea ce ar fi inechitabil.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18. Astfel, pentru aceleași argumente, Curtea constată că dispozițiile de lege potrivit cărora punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv nu încalcă dreptul de proprietate al asiguratului și nici prevederile constituționale ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai decent.