Decizia CCR nr. 1.046 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II – art. 18 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Titus Aurelian Blogu în Dosarul nr. 1.094/30/2012 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.148D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.149D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Trifon Nicolae Toma în Dosarul nr. 387/30/2012 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.149D/2012 la Dosarul nr. 1.148D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 10 mai 2012, pronunțate în dosarele nr. 1.094/30/2012 și nr. 387/30/2012, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Titus Aurelian Blogu și Trifon Nicolae Toma în cauze civile ce au ca obiect asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate, protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Măsura suspendării plății indemnizației, stabilită prin lege specială, aflată în plată la data introducerii Legii nr. 283/2011, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și a principiului drepturilor câștigate. În continuare, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008.

Autorii excepției consideră, de asemenea, că măsurile de reducere a salariilor, pensiilor și altor indemnizații nu pot fi luate invocându-se siguranța națională, astfel că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 53 din Constituție. Textul de lege criticat instituie o sancțiune colectivă a categoriei luptătorilor remarcați prin fapte deosebite în revoluție, încălcându-se principiul solidarității și egalității în drepturi, fără o justificare obiectivă, rațională și temeinică. Diferențierea de tratament juridic dintre luptătorii remarcați prin fapte deosebite și luptătorii răniți sau reținuți este nejustificată și nerezonabilă, fiind contrară art. 16 din Constituție.

Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere în niciun fel prevederilor constituționale invocate. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.576/2011. Referitor la încălcarea dreptului cetățenilor la un nivel de trai decent, arată că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali.

Avocatul Poporului arată că legea criticată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. Prin urmare, având în vedere data publicării, faptul că în conținutul actului normativ nu este prevăzută o dată ulterioară, precum și faptul că dispozițiile legale criticate stabilesc măsuri pentru anul 2012, apreciază că nu se aduce atingere principiului neretroactivității legii. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 44 și 53, arată că nici aceasta nu poate fi reținută.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși instanța de judecată a sesizat instanța de contencios constituțional cu dispozițiile art. 18 din Legea nr. 283/2011, Curtea reține că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II - art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, și au următorul conținut: "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“

Dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, la care face referire textul criticat, au următorul cuprins: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra unor critici similare s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012.

Cu acel prilej, Curtea a reținut, în ceea ce privește invocarea art. 16 din Constituție, că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în funcție de titlul deținut potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuția persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare:

"a) Erou Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniți în luptele pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2. Luptător Reținut - atribuit celor care au fost reținuți de forțele de represiune ca urmare a participării la acțiunile pentru victoria Revoluției;

3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.“

În analiza acestor prevederi de lege, reiese că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare și contribuție diferit, precum și consecințe diferite suportate de participanții la Revoluția Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situație obiectiv diferită față de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar vizează doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor. Curtea a statuat că aceste categorii de persoane se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

În ceea ce privește invocarea art. 47 din Constituție, cu același prilej, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente, în funcție de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

Referitor la invocarea prevederilor art. 53 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar stabilesc că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. De aceste indemnizații, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De asemenea, de această indemnizație beneficiau și copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizau venituri din motive neimputabile lor.

Aceste drepturi fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989.

Deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel despre existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989.

În concluzie, din perspectiva celor arătate, Curtea a constatat că drepturile afectate de dispozițiile art. 18 din Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința acestora.

Distinct de cele reținute în decizia precitată, în ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a legii modificatoare.

Textul de lege criticat afectează acordarea indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 doar pentru viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, nefiind, astfel, încălcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție. Celelalte condiții privind acordarea acestora nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu se răsfrâng asupra indemnizațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 44, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită, deoarece așa cum a statuat în Decizia nr. 1.576/2011, menționată mai sus, acordarea indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu constituie, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului, astfel că nu se poate vorbi despre existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. Acordarea indemnizației prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi pecuniare față de cele pe care Constituția le nominalizează în mod expres.