Decizia CCR nr. 311/2020 - excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 311

din iunie 2020

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Diana Liliana Velicu în Dosarul nr. 6.385/62/2017/a1 al Tribunalului Brașov — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 319D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile și că legea definește într-o manieră previzibilă noțiunile de „interceptare a comunicațiilor” și de „acces la un sistem informatic”, arătând totodată condițiile în care pot fi dispuse aceste metode de cercetare. Se susține că măsurile analizate se circumscriu justiției penale și nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autoarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.385/62/2017/a 1, Tribunalul Brașov — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art 138 alin. (1) lit a) și b), alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Diana Liliana Velicu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autoarei excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită.

5. In motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală nu sunt suficient de precise și de previzibile, așa încât să permită o delimitare clară a celor două ipoteze legale, prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, respectiv interceptarea comunicațiilor sau a oricărui tip de comunicare la distanță și accesul la un sistem informatic. Se susține că, pentru acest motiv, dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, lăsând deschisă calea abuzului.

6. Tribunalul Brașov — Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate dau naștere unor limitări ale exercitării drepturilor fundamentale invocate de autoarea excepției, limitări ce sunt însă reglementate în condițiile prevăzute la art. 53 din Constituție. Se mai susține că dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și alin. (3) din Codul de procedură penală sunt clare, precise și previzibile, garantând dreptul la un proces echitabil al persoanei împotriva căreia este dispusă măsura supravegherii tehnice. Se arată că acestea descriu conținutul fiecărei măsuri de supraveghere într-o manieră care asigură previzibilitatea legii și permite verificarea respectării condițiilor de încuviințare și de punere în executare a metodelor speciale de supraveghere. Se subliniază faptul că atât „accesul la un sistem informatic”, cât și „interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță'' sunt încadrate, potrivit prevederilor art. 138 alin. (13) din Codul de procedură penală, în categoria metodelor de supraveghere tehnică, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a)—d) din Codul de procedură penală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:

a) interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;

b) accesul la un sistem informatic [...];

(2) Prin interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare se înțelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.

(3) Prin acces la un sistem informatic se înțelege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanță, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei rețele, în scopul de a identifica probe. [...]"

11. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) cu privire la statul de drept și la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 cu privire la viața intimă, familială și privată, ale art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului și ale art. 28 cu privire la secretul corespondenței.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în susținerea acesteia, autoarea nu formulează veritabile argumente de neconstituționalitate, ci solicită Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la interpretarea celor două ipoteze juridice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) și, respectiv, lit. b) din Codul de procedură penală, în condițiile în care sintagmele „interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare” și, respectiv, „accesul la un sistem informatic” sunt definite de legiuitor la art. 138 alin. (2) și, respectiv, alin. (3) din Codul de procedură penală.

13. Or, conform art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]”. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

← Decizia CCR nr. 223/2020 - excepția de neconstituționalitate a...		Ordinul ANAF nr. 3746/2020 - organizarea și funcționarea... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia CCR nr. 223/2020 - excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (1) și a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”... (respinsă) Ordinul ANAF nr. 3746/2020 - organizarea și funcționarea Registrului central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare identificate prin IBAN și pentru aprobarea procedurii privind obligația instituțiilor de credit, instituțiilor de plată...