Decizia CCR nr. 20 din 23.01.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 din OUG nr. 9/2008 pt. stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m2 care se aplică pt. închirierea locuinţelor şi terenului aferent acestora, aflate în...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, excepție invocată de Dumitru Cristea în Dosarul nr. 4.988/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.3950/2012.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17 ianuarie 2013. La acea dată, pentru motivele cuprinse în art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 și art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 23 ianuarie 2013, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.988/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, excepție invocată de Dumitru Cristea într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind obligarea la plata chiriei restante și a penalităților aferente, în temeiul unui contract de închiriere.

Actul de sesizare a fost înregistrat la Curtea Constituțională cu nr. 5.886 din data de 15 octombrie 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat "contravine prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice și obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, nefiind totodată o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată“.

Judecătoria Sectorului 1 București ap/eciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că în preambulul ordonanței de urgență se menționează faptul

că modificarea cuantumului chiriei percepute pentru imobilele aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ a fost justificată de necesitatea ajustării acestuia în funcție de tarifele practicate pe piața imobiliară, nefiind o măsură disproporționată sau discriminatorie, care să contravină dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua și ale art. 136 alin. (4) teza a doua din Constituție, prevederile legale criticate reglementează condițiile exercitării de către stat, corpore alieno, a atributului folosinței asupra locuințelor și terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea sa publică sau privată. Se apreciază că urgența reglementării a fost motivată în preambulul ordonanței de urgență criticate, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, iar această reglementare nu are caracter discriminatoriu, fiind aplicabilă în aceeași măsură tuturor persoanelor care sunt titulare ale contractelor de închiriere având ca obiect locuințe aflate în domeniul public sau privat al statului și în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“, indiferent de starea materială sau calitatea acestor persoane. De asemenea, se apreciază că dispozițiile art. 137 alin. (2) din Constituție interzic circulația pe teritoriul României a altor monede decât moneda națională, iar nu utilizarea altei monede ca etalon la evaluarea sau stabilirea contraprestației în cazul vânzării sau închirierii unor bunuri.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m² care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public și privat ai statului, administrate pe Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ sunt constituționale. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalității în drepturi și nu contravin obligației statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 984 din 12 iulie 2011. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, apreciază că măsura reglementată prin textul de lege criticat vizează interesul public și constituie o situație de urgență și extraordinară, datorită inechității existente între nivelul chiriilor aplicate pentru locuințele și terenurile aferente acestora, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“, pe de o parte, și nivelul chiriilor aplicabil pe piața imobiliară, în special în municipiul București, pe de altă parte.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ - Sucursala pentru Administrarea și întreținerea Fondului Imobiliar informații privind categoria de locuințe din care face parte imobilul la care se referă autorul excepției de neconstituționalitate.

Prin Adresa nr. 11.140 din 21 decembrie 2012, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 9 din 4 ianuarie 2013, Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ - Sucursala pentru Administrarea și întreținerea Fondului Imobiliar a transmis Curții Constituționale informațiile solicitate, arătând că imobilul închiriat de către autorul excepției nu este un apartament într-o clădire cu mai multe unități locative, ci constă într-un imobil de sine stătător, compus din subsol, parter și etaj, cu garaj și curte, fiind încadrat în categoria "vilă“, în sensul dispozițiilor art. 3 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și notele scrise depuse de către acesta, informațiile solicitate Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ - Sucursala pentru Administrarea și întreținerea Fondului Imobiliar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/1998 pentru constituirea fondurilor de restructurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 aprilie 1998.

Analizând motivarea excepției, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008 pentru stabilirea tarifului lunar al chiriei pe m² care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public sau privat al statului, administrate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, aprobată prin Legea nr. 183/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Începând cu data de 1 martie 2008, tariful lunar al chiriei pe m² care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în domeniul public și privat al statului, administrate de Regia Autonomă «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», se stabilește după cum urmează:

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 47 alin. (1) privind obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent și art. 115 alin. (4) privind situațiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește susținerile autorului excepției, formulate în cadrul ședinței de judecată din data de 11 decembrie 2012, prin care invocă, în motivarea excepției de neconstituționalitate, și dispozițiile art. 115 alin. (7) din Constituție, Curtea constată că extinderea cadrului procesual prin invocarea și a altor motive de neconstituționalitate față de cele cu care Curtea a fost sesizată prin încheiere de către instanța de judecată, ar echivala cu sesizarea din oficiu a Curții Constituționale în privința soluționării excepției de neconstituționalitate, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 10 și art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992.

II. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, formulate prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) privind situațiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, autorul excepției arată că, în opinia sa, emiterea ordonanței de urgență criticate nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Referitor la exigențele constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existența unei situații extraordinare, care să justifice urgența adoptării unei ordonanțe de urgență și a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituției, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată“.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2008, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin faptul că nivelul redus al tarifului chiriei care se aplică pentru închirierea locuințelor și terenului aferent acestora, aflate în proprietatea publică sau privată a statului, administrate de Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“, nu acoperă, în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare (text de lege în vigoare la data adoptării ordonanței de urgență criticate în prezenta cauză), cheltuielile efective cu aceste imobile.

Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare, pentru a cărei remediere se impunea adoptarea unor măsuri legislative urgente, în vederea evitării rapide a consecințelor negative indicate și în preambulul ordonanței de urgență, respectiv prejudicierea bugetului statului datorată inechității existente la momentul emiterii ordonanței de urgență între nivelul chiriilor percepute pentru locuințele aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat“ și nivelul chiriilor aplicabil pe piața imobiliară, în special în municipiul București.

III. Referitor la invocarea prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și art. 47 alin. (1), Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate indică în mod generic aceste dispoziții din Legea fundamentală, fără a arăta în ce constă pretinsa contrarietate între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale invocate.

Curtea urmează să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate din perspectiva invocării dispozițiilor constituționale, întrucât acestea sunt suficient de precise și clare pentru a se putea reține în mod rezonabil existența unei critici de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

În prezenta cauză, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008 prin prisma existenței unei discriminări între diferitele categorii de chiriași, în sensul stabilirii unor tarife lunare ale chiriei cu mult mai mari față de cele stabilite potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001.

Curtea Constituțională a mai analizat actul normativ criticat în raport cu critici de neconstituționalitate identice. Astfel, prin Decizia nr. 984 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea, respingând excepția, a statuat că stabilirea de către legiuitor a două categorii de chiriași, una care beneficiază de o modalitate de calcul mai avantajoasă a chiriei și cealaltă categorie care nu beneficiază de această dispoziție, are la bază considerente de protecție a celor cu venituri mici, care ocupă locuințe a căror suprafață utilă nu depășește suprafața minimală prevăzută de lege. Acest beneficiu de protecție socială este la latitudinea de reglementare a legiuitorului, care poate institui un tratament juridic diferențiat, în considerarea unor situații obiectiv diferite.

S-a precizat, în decizia menționată, că schimbarea situației juridice a chiriașilor, în cazul în care, din diverse motive, nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru încadrarea în categoria juridică vizată de măsura de protecție mai sus precizată, determină incidența unui alt tratament juridic, corespunzător situației obiectiv diferite în care se află aceștia, ceea ce reprezintă o aplicare a principiului egalității, și nu o încălcare a lui.

De altfel, Curtea reține că, în prezenta cauză, contractul de închiriere de care beneficiază autorul excepției a fost prelungit succesiv de 3 ori, prin efectul Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 30 martie 2004, aprobată prin Legea nr. 219/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004, ipoteză pentru care art. 6 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată prevede o exceptare de la plata chiriei stabilite potrivit textului de lege criticat.

Curtea constată însă că problema îndeplinirii condiției de încadrare în această categorie exceptată, potrivit art. 6 aîin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2008, de la noile tarife ale chiriei, respectiv împrejurarea ca suprafața utilă a locuinței pe care o ocupă chiriașii respectivi să nu depășească suprafața minimală stabilită la pct. B din anexa nr. 1 la Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum această condiție este reglementată prin dispozițiile art. 6 alin. (3) din același act normativ, nu constituie o problemă de constituționalitate, fiind o problemă de aplicare a legii de către instanțele de judecată, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Referitor la invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 47 alin. (1) privind obligația statului de a asigura cetățenilor un nivel de trai decent, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 984 din 12 iulie 2011, anterior citată, potrivit cărora nivelul de trai decent este un concept ce trebuie examinat în raport cu situațiile avute în vedere de legiuitor, precum și în funcție de reglementările internaționale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 și 20 din Constituție, respectiv prevederile art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora dreptul la un nivel de trai decent cuprinde, printre altele, și dreptul la locuință. În același sens, art. 11 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, prevăzând obligația statelor de a recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai decent pentru ea și familia sa, se referă, în mod expres, numai la locuință corespunzătoare, și nu la un nivel redus al tarifului chiriei.