Decizia ÎCCJ nr. 328/2025. Părăsirea Locului Accidentului: Când e considerată „vătămare” victima?

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 328

din 22 septembrie 2025

Dosar nr. 979/1/2025

1. Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori, în Dosarul nr. 6.177/182/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dacă, în interpretarea art. 338 alin. (2) din Codul penal, situația premisă constând în accidentul de circulație din care a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane implică producerea unei urmări care să se circumscrie infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 196 din Codul penal) sau este suficientă producerea unei urmări care să se circumscrie noțiunii de «rănire», conform dispozițiilor art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice?”

2. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost legal constituit, conform dispozițiilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

3. Ședința a fost prezidată de președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.

4. La ședința de judecată a participat doamna Elena Mihaela Mustață, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

5. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna Nicoleta Ecaterina Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare.

6. Judecător-raportor a fost desemnat, conform art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Gheorghe-Valentin Chitidean, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

7. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că, la data de 30 iunie 2025, a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, care, la aceeași dată, a fost comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

8. Reprezentantul Ministerului Public a susținut că prezenta sesizare este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

9. Astfel, a arătat că problema de drept ce face obiectul sesizării instanței supreme a fost tranșată prin considerentele Deciziei nr. 18 din data de 7 octombrie 2024, pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din data de 10 decembrie 2024.

10. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE —

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA

UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

11. Prin Încheierea din data de 4 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 6.177/182/2023, Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori, în temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă, în interpretarea art. 338 alin. (2) din Codul penal, situația premisă constând în accidentul de circulație din care a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane implică producerea unei urmări care să se circumscrie infracțiunii de vătămare corporală din culpă (art. 196 din Codul penal) sau este suficientă producerea unei urmări care să se circumscrie noțiunii de «rănire», conform dispozițiilor art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice?”

II. Expunerea succintă a cauzei

12. Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori este învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelului declarat de inculpatul C.D. Împotriva Sentinței penale nr. 2.274 din data de 10 iunie 2024 a Judecătoriei Baia Mare, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal și, respectiv, de art. 338 alin. (2) din Codul penal, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

13. Prin încheierea din data de 14 martie 2025, în baza art. 395 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de apel a repus pe rol cauza privind apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale anterior menționate, pentru a se pune în discuție, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

14. La termenul din data de 4 aprilie 2025, acordat de instanța de apel, s-a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse anterior.

III. Examenul jurisprudenței în materie

III.1. Jurisprudența instanțelor naționale

15. Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme, având în vedere prevederile Hotărârii nr. 2 din data de 29 ianuarie 2025 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost necesare consultarea instanțelor judecătorești pentru comunicarea practicii judiciare relevante și nici solicitarea punctelor de vedere ale unor specialiști în drept.

III .2. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

III.2.1. 16. Cu referire la problema de drept ce face obiectul sesizării, au fost identificate următoarele decizii obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare:

— Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din data de 10 decembrie 2024, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare până la data de 29.06.2024 (data la care a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere), s-a stabilit că sintagma „vătămare corporală” are în vedere leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane a căror gravitate este evaluată prin cel puțin o zi de îngrijiri medicale;

— Decizia nr. 22 din data de 4 mai 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din data de 15 iunie 2022, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (2) din Codul penal privind infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, s-a stabilit că „fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație”;

— Decizia nr. 5 din data de 28 februarie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din data de 24 aprilie 2018, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a stabilit că termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul de „leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) și e) din Codul penal”;

— Decizia nr. 188 din data de 19 mai 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din data de 10 iunie 2025, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, s-a stabilit că noțiunea de „accident de circulație” la care se referă prevederile art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizează exclusiv evenimentele rutiere produse din culpă sau fără vinovăție.

III.2.2. 17. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost identificată o hotărâre în care a fost analizată problema de drept supusă dezlegării, respectiv Decizia penală nr. 342/RC din data de 10 iunie 2025.

18. În considerentele acesteia a fost respinsă critica recurentului inculpat conform căreia, dacă s-a dispus o soluție de clasare cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, nu poate fi reținută situația premisă a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal.

19. În acest sens, Înalta Curte a argumentat că soluția de netrimitere în judecată a fost dispusă deoarece zilele de îngrijiri medicale stabilite pentru leziunile produse victimei nu au depășit durata de 90 de zile, și nu pentru că acestea nu ar fi fost cauzate în urma accidentului produs de către inculpat. Mai mult, infracțiunea de părăsire a locului accidentului este o infracțiune de pericol abstract, care generează starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere, precum și pentru buna administrare a justiției, iar împrejurarea că persoana vătămată nu a suferit vătămări corporale, care să necesite pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, este lipsită de relevanță, din moment ce fapta inculpatului este una de pericol.

III.3. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

20. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României, nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă analizei.

III.4. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a

Drepturilor Omului

21. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte relevanță pentru problema de drept analizată.

III.5. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii

Europene

22. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă analizei.

IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării

23. S-a apreciat că prezenta sesizare este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, în contextul în care problema de drept ce face obiectul sesizării instanței supreme a fost tranșată prin considerentele Deciziei nr. 18 din data de 7 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din data de 10 decembrie 2024.

V. Opinia judecătorului-raportor

24. Soluția propusă de judecătorul-raportor a fost aceea de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.

VI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Cu privire la admisibilitatea sesizării

25. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

26. Raportând condițiile legale de admisibilitate la sesizarea ce face obiectul prezentei cauze, se constată că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ.

27. Astfel, este îndeplinită prima condiție referitoare la existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Cluj — Secția penală și de minori fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicție, în Dosarul nr. 6.177/182/2023, cu soluționarea apelului declarat de

inculpatul C.D. Împotriva Sentinței penale nr. 2.274 din data de 10 iunie 2024 a Judecătoriei Baia Mare.

28. De asemenea, este îndeplinită și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

29. Se constată, însă, că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție enunțată, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept.

30. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept are ca obiect, în esență, lămurirea dispoziției art. 338 alin. (2) din Codul penal, în contextul în care instanța de sesizare consideră că art. 338 alin. (2) din Codul penal prevede o condiție suplimentară față de norma de incriminare de la art. 338 alin. (1) din Codul penal, respectiv aceea ca accidentul de circulație să fi avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, context în care s-ar pune problema dacă fapta este tipică și în cazul accidentului de circulație care a avut ca rezultat producerea unor leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai puțin de 90 de zile de îngrijiri medicale.

31. Chestiunea de drept a fost tranșată, însă, prin Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1241 din data de 10 decembrie 2024.

32. Astfel, problema de drept ce a format obiectul recursului în interesul legii a constat în aceea dacă, pentru a se putea reține existența atât a accidentului de circulație, cât și a vătămării corporale, este necesar ca leziunile traumatice sau afectarea sănătății terței persoane implicate să fie evaluate prin zile de îngrijiri medicale, stabilindu-se, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare până la data de 29.06.2024 (data la care a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere), că sintagma „vătămare corporală” are în vedere leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane a căror gravitate este evaluată prin cel puțin o zi de îngrijiri medicale.

33. Pentru a decide astfel, s-a considerat (paragraful 106) că vătămarea corporală nu constă în orice atingere adusă integrității corporale, ci are în vedere o vătămare de o anumită gravitate produsă asupra persoanei vătămate, corespunzătoare consecințelor asupra integrității corporale sau sănătății prevăzute de normele legale privind vătămarea corporală în baza cărora fapta este urmărită ca infracțiune, evaluate prin raportare la criterii concrete, și anume leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane care au necesitat, pentru vindecare, cel puțin o zi de îngrijiri medicale.

34. De altfel, modificarea textului art. 103 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prin art. I pct. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024, a fost chiar în sensul interpretării date de instanța supremă prin Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024, sintagma în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane fiind înlocuită cu sintagma în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau rănirea unei persoane.

35. Această interpretare este valabilă în materie penală, cu atât mai mult cu cât a avut ca punct de plecare tocmai dezlegările obligatorii oferite în materie penală de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în ceea ce privește art. 338 din Codul penal.

36. Mai mult, chiar în Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024, la paragraful 81 se arată că interpretarea dispozițiilor legale, operațiune utilizată în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare, se impune a fi realizată, în primul rând, în ansamblul actului normativ din care acestea fac parte. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a reținut faptul că, atunci când este necesar, interpretarea sistematică a normelor juridice sau a unei sintagme dintr-un text legal cuprins într-o lege specială presupune determinarea sensului conceptual al acestora nu doar în contextul actului normativ în care sunt integrate, ci și plasarea respectivei norme sau noțiuni în ansamblul reglementării generale.

37. În concluzie, sensul sintagmei accidentul de circulație din care a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane din conținutul art. 338 alin. (2) din Codul penal este, pentru rațiuni de unitate terminologică, identic cu sensul dat sintagmei accidentul de circulație din care a rezultat vătămarea corporală, prin Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024 privind examinarea recursului în interesul legii.

38. De altfel, referințele din considerentele acesteia la terminologia Codului penal au fost determinante pentru soluționarea problemei de drept ce a făcut obiectul recursului în interesul legii:

„96 . Din punctul de vedere al terminologiei juridice, vătămarea corporală este specifică infracțiunilor contra integrității corporale și sănătății, al căror obiect juridic constă în relațiile sociale referitoare la dreptul persoanei la integritate corporală și sănătate.

97. Potrivit art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul penal, «vătămarea corporală» este «(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe: a) o infirmitate; b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale; c) un prejudiciu estetic grav și permanent; d) avortul; e) punerea în primejdie a vieții persoanei (...)», iar art. 193 din Codul penal prevede că «(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice (...). (2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile (...)». În raport cu opiniile jurisprudențiale care au condus la prezenta sesizare, relevante sunt consecințele privind leziunile traumatice sau afectarea sănătății persoanei.

98. Având în vedere că fapta ilicită privește accidentul de circulație, «vătămarea corporală din culpă», potrivit art. 196 din Codul penal, este «(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune (...). (2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă (...). (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități (...)».”

39. Ca atare, instanța supremă a considerat că legiuitorul a avut în vedere consecințele vătămătoare specifice tuturor faptelor îndreptate contra integrității corporale sau sănătății persoanei vătămate în accidentul de circulație, tranșând problema de drept în sensul că sintagma „vătămare corporală” are în vedere leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane a căror gravitate este evaluată prin cel puțin o zi de îngrijiri medicale.

40. În consecință, și sintagma vătămarea integrității corporale, definind rezultatul accidentului de circulație, primește aceeași conotație.

41. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că problema de drept nu este identică, tot nu ar fi îndeplinită condiția ca problema de drept să fie una veritabilă, din moment ce considerentele din Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024 privind examinarea recursului în interesul legii dezleagă chestiunea înțelesului sintagmei în discuție, concluzie de inadmisibilitate ce rezultă din jurisprudența dezvoltată de instanța supremă asupra condițiilor de admisibilitate ale sesizării prealabile.

42. În acest sens, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 59 din data de 24 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 8 mai 2025, s-a considerat că, dacă dezlegarea dintr-o decizie anterioară de

unificare a jurisprudenței și considerentele pe care se sprijină sunt aplicabile mutatis mutandis unei sesizări ulterioare, ultima este inadmisibilă fiindcă prin dezlegarea anterioară chestiunea ridicată și-a pierdut caracterul unei veritabile chestiuni de drept (paragrafele 64 și 53).

43. În concluzie, prezenta sesizare este inadmisibilă, în principal, fiindcă asupra acesteia a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 18 din data de 7 octombrie 2024 privind examinarea recursului în interesul legii, iar în subsidiar, fiindcă prin lămurirea înțelesului sintagmei vătămare corporală s-a lămurit, implicit, și sintagma vătămarea integrității corporale, ce face obiectul prezentei sesizări.

← REGULAMENT pentru modificarea și completarea Regulamentului...

Publicate în același Monitor Oficial:

ORDIN pentru aprobarea Normelor tehnice privind eliberarea certificatului de amânare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată prin utilizarea Sistemului de decizii vamale naționale ORDIN pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului investițiilor și proiectelor europene și al ministrului finanțelor nr. 1.789/1.784/2022 privind înființarea Comitetului de investiții pentru Fondul de Fonduri pentru digitalizare, acțiune climatică... ORDIN pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului investițiilor și proiectelor europene și al ministrului finanțelor nr. 806/1.316/2022 privind înființarea Comitetului de investiții pentru Fondul de fonduri de capital de risc pentru redresare din c REGULAMENT pentru modificarea și completarea Regulamentului Autorității de Supraveghere Financiară nr. 13/2018 privind locurile de tranzacționare