Decizia CCR nr. 5 din 16.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 11.195/62/2012 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 480D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile Bogdan Budescu și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.195/62/2012, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ de impunere a contribuției de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 56 din Constituție, întrucât obligă asigurații ca, în anumite cazuri, să plătească mai mult decât câștigul realizat. În acest sens, arată că persoanele care realizează venituri din activități independente nu au un venit stabil, iar în unele perioade ale anului pot realiza venituri sub salariul minim brut pe țară. Astfel, obligația de a plăti o contribuție raportată la salariul de bază minim brut pe țară lunar nu ține cont de capacitatea contributivă a contribuabilului, încălcând principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care stabilesc că nivelul contribuției trebuie să se raporteze la un venit egal cu salariul minim brut pe țară lunar, iar nu la venitul efectiv realizat de contribuabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. b) teza a doua din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții potrivit cărora: "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [_]

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.“

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 56 din Constituție referitoare la contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași critici și aceleași prevederi ale Legii fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, Curtea Constituțională a statuat că "dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligația de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepție făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligație“. Apoi, constatând că valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul contribuției minime prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 95/2006 depășește cu mult valoarea acestei contribuții, precum și cuantumul în sine al contribuției, Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre existența unei obligații disproporționate, contrare cerințelor art. 56 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.