Decizia CCR nr. 377/2022 - excepția de neconstituționalitate a disp. art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 377 din 5 iulie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Vasile Vaidacuțan în Dosarul nr. 4.130/102/2017 al Curții de Apel Târgu Mureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 319D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 320D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Adriana Paula Marian în Dosarul nr. 4.131/102/2017 al Curții de Apel Târgu Mureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosare cereri în cuprinsul cărora arată că își mențin excepția de neconstituționalitate formulată și solicită judecarea cauzei în lipsă.

6. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 319D/2019 și nr. 320D/2019, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 320D/2019 la Dosarul nr. 319D/2019, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia Curții Constituționale nr. 53 din 15 februarie 2022.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin încheierile nr. 38/R și nr. 39/R din 22 ianuarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 4.130/102/2017 și nr. 4.131/102/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. b) și ale art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Vaidacuțan și Adriana Paula Marian în calea de atac a recursului în cauze având ca obiect drepturi salariale.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate creează o discriminare în cadrul salariaților bugetari, și anume între cei cărora li se mențin în plată salariile, soldele etc., la nivelul avut în data de 31 decembrie 2017, și salariații bugetari avuți în vedere de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cărora li se reduc semnificativ salariile în mod discreționar. Astfel, prevederea privind stabilirea salariilor fără a depăși indemnizațiile viceprimarilor sau vicepreședinților consiliilor județene nu este clară și predictibilă în cazul salariilor care, la data intrării în vigoare a legii, erau superioare acestor indemnizații.

10. Se apreciază că prevederile criticate sunt contrare și art. 41 din Constituție, deoarece dreptul la salariu este corolarul acestui drept constituțional, iar diminuarea drastică a drepturilor salariale aferente aceleiași funcții și munci prestate constituie o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, cu încălcarea condițiilor strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

11. Se consideră că existența unor discrepanțe în sistemul public de salarizare nu justifică prin ea însăși reducerea salariului avut în plată anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 de salariații funcționari publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, concomitent cu menținerea în plată a salariilor avute în vedere de art. 38 alin. (2) lit. a) din lege și majorarea, în același timp, a salariilor altor categorii de salariați bugetari.

12. Reducerea salariului sub nivelul aflat în plată la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 motivată de existența unor dezechilibre între salariile diferitelor categorii de bugetari nu constituie, prin ea însăși, un temei suficient de rezonabil care să justifice imperativele unei necesități publice și să se încadreze în larga libertate de care dispun statele în stabilirea salariilor ce urmează să le plătească salariaților lor, cât timp celorlalți salariați ai săi statul român le menține sau le majorează salariile, în unele cazuri, dublându-le, nefiind incidente speței nici rațiuni de justiție socială care să justifice reducerea salariilor doar pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație”.

13. Totodată, în sprijinul criticilor de neconstituționalitate formulate se invocă și Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneția, dată la cererea președintelui Curții Constituționale a Macedoniei, opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția din 17—18 decembrie 2010, reținută de Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, potrivit căreia „în lipsa unei interdicții constituționale exprese, o reducere a salariilor judecătorilor poate fi justificată în situații excepționale și în anumite condiții stricte, fără a fi privită ca o încălcare a independenței autorității judecătorești. O asemenea situație excepțională există atunci când statul suferă în mod considerabil de pe urma unei crize economice și pentru motive întemeiate legiuitorul găsește necesar să reducă salariile tuturor oficialilor statului” (paragrafele 20 și 21 ale opiniei citate). În acest context, autorii precizează că, dacă raționamentul Comisiei este valabil în cazul judecătorilor, el trebuie să fie valabil și în cazul celorlalți salariați ai statului pentru că, în caz contrar, s-ar naște o discriminare între categoria salariaților judecători și ceilalți salariați ai statului.

14. Curtea de Apel Târgu Mureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale înscrise în cuprinsul art. 16 alin. (1) și art. 41, întrucât funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, beneficiază de același sistem de salarizare, reglementat de prevederile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, nu se poate susține, cu suficient temei, existența unei eventuale discriminări a acestora în raport cu persoanele cărora le sunt aplicabile alte norme juridice de salarizare, respectiv prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

— art. 11 alin. (4): „Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.”;

— art. 38 alin. (2): „Începând cu data de 1 iulie 2017: [...]

b) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;”.

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 mai 2022, Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.308 din 30 decembrie 2020, Decizia nr. 329 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.300 din 29 decembrie 2020, Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, și Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, instanța de contencios constituțional respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

21. Cu privire la dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că aceasta are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 661 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2021, paragraful 17).

22. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1)—(4) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților. Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV din anexa nr. VIII la legea-cadru sus-menționată. De asemenea, stabilirea salariilor lunare, potrivit alin. (1) al art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25 referitoare la limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi. Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, al indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, al viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.

23. Astfel, prin Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, paragraful 14, și Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, paragraful 33, Curtea a reținut că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație” din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare. Această opțiune este, însă, justificată, având în vedere că în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se face trimitere la dispozițiile art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale.

24. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, paragraful 15, și Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, paragraful 29, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă — salariul minim brut pe țară și limita maximă — indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.

25. Prin urmare, criticile de neconstituționalitate formulate, potrivit cărora plafonarea cuantumului brut al salariului de bază nu poate depăși indemnizația viceprimarului comunei, fiind discriminatorie, sunt neîntemeiate, întrucât dispozițiile legale criticate vin să dea expresie tocmai principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 din Constituție. Viceprimarii ocupă funcții de demnitate publică, iar opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile funcționarilor din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar, ca o expresie a principiului constituțional menționat. În aceste condiții, poziția de funcționar public în cadrul organelor administrației publice locale ajunge să fie asumată prin acceptarea încheierii unui raport de serviciu ori a continuării raporturilor de muncă deja existente. Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerență și previzibilitate în ceea ce privește cheltuielile cu personalul din cadrul autorităților publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituție se va putea face în condiții de funcționabilitate optimă a autorităților menționate.

26. În ceea ce privește modul concret de calcul al salariilor funcționarilor publici din cadrul administrației publice locale, prin Decizia nr. 53 din 15 februarie 2022, paragraful 18, Curtea a constatat că acest aspect ține de modul de interpretare și aplicare a legii de către organele abilitate, respectiv de către instanțele judecătorești, excedând competenței Curții Constituționale.

27. Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, prin Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 39, Curtea a reținut că, având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, acestea nu au incidență în cauză. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II — Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II — Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale — din Constituție.

28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

29. Relativ la invocarea în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate de către autorii excepției a Opiniei nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneția, dată la cererea președintelui Curții Constituționale a Macedoniei, opinie care a fost adoptată la cea de-a 85-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneția din 17—18 decembrie 2010, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, întrucât vizează reglementarea reducerilor salariale pe perioada unei crize economice.

← DECRET privind acreditarea unui ambasador (Octavian-Bogdan...		OUG nr. 162/2022 - modificarea și completarea Legii nr.... →

Publicate în același Monitor Oficial:

DECRET privind eliberarea din funcție a unui judecător (Constantin Popescu) DECRET privind încetarea raporturilor de serviciu ale unui chestor de poliție cu MAI (Țuicu Ilie Carmen-Camelia) DECRET privind acreditarea unui ambasador (Octavian-Bogdan Bădică) OUG nr. 162/2022 - modificarea și completarea Legii nr. 245/2020 privind efectuarea unui test de proporționalitate anterior adoptării unor noi reglementări referitoare la profesii ORDIN privind modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 4/2016 pentru aprobarea componenței și Regulamentului de organizare și funcționare a Colegiului Ministerului Afacerilor Interne ORDIN privind aprobarea modelului cererii de restituire a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu... ORDIN pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 3 alin. (1) din Ordinul Băncii Naționale a României nr. 3/2022 privind regulile de sistem ale TARGET—România...