Decizia CCR nr. 451/2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal... (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 451

din 13 iulie 2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal cu referire la prevederile art. 10 alin. (1), art. 82 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și la dispozițiile art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal cu referire la prevederile art. 10 alin. (1), art. 82 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și la dispozițiile art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Judecătoria Brașov — Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 19.364/197/2018 al Judecătoriei Brașov — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.807D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că dispozițiile 334 alin. (4) din Codul penal incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare au fost retrase, condiții în care autovehiculul în cauză nu mai are drept de circulație în România. Se arată că trebuie făcută distincție între dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal și cele ale art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care sancționează contravențional neîndeplinirea obligației de încheiere de către proprietar sau de către utilizatorul autovehiculului a unei asigurări de răspundere civilă pentru cazul pagubelor produse terților, situație în care poliția rutieră reține certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a autovehiculului sau dovada înlocuitoare. Prin urmare, dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu includ ipotezele juridice prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, neexistând un paralelism legislativ între normele juridice anterior menționate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.364/197/2018, Judecătoria Brașov — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal cu referire la prevederile art. 10 alin. (1), art. 82 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și la dispozițiile art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Judecătoria Brașov — Secția penală, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpatului din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute la art. 196 alin. (1), la art. 334 alin. (4) și la art. 338 alin. (1) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate reglementează un regim juridic diferit pentru situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil și, de asemenea, că acestea sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. În acest sens, se arată că, pentru persoanele care conduc autoturisme înmatriculate în România, fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a fi încheiat asigurarea de răspundere civilă delictuală constituie infracțiunea prevăzută la art. 334 alin. (4) din Codul penal, dispoziții legale care sunt aplicabile după ce este retras certificatul de înmatriculare, potrivit art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Se susține că, spre deosebire de acestea, legiuitorul a prevăzut un regim juridic distinct pentru persoanele care conduc pe drumurile publice autoturisme înmatriculate într-un alt stat și care nu au drept de circulație în România, întrucât nu sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă delictuală, faptele acestor persoane nefiind incriminate ca infracțiuni, cu toate că îndeplinesc atât condițiile prevăzute la art. 334 alin. (4) teza finală din Codul penal, cât și condițiile prevăzute la art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal cu referire la prevederile art. 10 alin. (1), art. 82 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și la dispozițiile art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, care au următorul cuprins:

— Art. 334 alin. (4) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”

— Art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor neasigurate obligatoriu de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de circulație, a celor pentru care a intervenit suspendarea înmatriculării, precum și a vehiculelor înregistrate al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat ori este anulată.”;

— Art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.”;

— Art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „(1) Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: [...] s) vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii; [...]”;

— Art. 31 alin. (5) din Legea nr. 132/2017: „Conducătorii vehiculelor care nu își îndeplinesc obligația de a încheia asigurarea de frontieră sunt sancționați în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România.”;

— Art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017: „Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 3 și a obligațiilor prevăzute la art. 6 alin. (6) și (7) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul poliției.”

10. Se susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, prevederilor art. 7 paragraful 1 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la legalitatea incriminării și la interzicerea discriminării, precum și dispozițiilor Protocolului nr. 12 la Convenție referitor la interzicerea discriminării.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 195/2002 reglementează, potrivit art. 1 alin. (1) din cuprinsul său, circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații. Acest act normativ are ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2). Astfel, ordonanța de urgență analizată reglementează, printre altele, în capitole succesive, următoarele aspecte: vehiculele, conducătorii de vehicule, semnalizarea rutieră, regulile de circulație, infracțiuni și pedepse, răspunderea contravențională, căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și atribuțiile unor ministere și ale altor autorități ale administrației publice.

12. În acest context, dispozițiile art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care fac parte din capitolul V — Reguli de circulație, secțiunea a 3-a — Reguli pentru alți participanți la trafic, prevăd, la alin. (1), că vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii; alin. (2) al aceluiași articol prevede că poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație, iar, conform alin. (3) al articolului analizat, dacă deținătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2) anterior menționat, poliția rutieră dispune radierea din evidență a vehiculului.

13. Aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, care, la art. 3, prevede obligativitatea încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie (contract RCA, astfel cum acesta este definit la art. 2 pct. 13 din Legea nr. 132/2017). Conform normei anterior menționate, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18 din Legea nr. 132/2017.

14. În aceste condiții, dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăd drept sancțiune contravențională reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare ori a dovezii înlocuitoare a acestuia de către poliția rutieră în cazul vehiculelor care nu sunt asigurate de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii, respectiv potrivit prevederilor legale anterior menționate. Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 132/2017 și a obligațiilor prevăzute la art. 6 alin. (6) și (7) din Legea nr. 132/2017 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

15. În privința limitelor teritoriale, dispozițiile art. 3 din Legea nr. 132/2017 prevăd obligația încheierii contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, în sarcina persoanelor fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum și tramvaie. Cu toate acestea, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 132/2017 reglementează, referitor la vehiculele înmatriculate în străinătate, faptul că persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate în afara teritoriului României se prezumă a fi asigurate, în condițiile Legii nr. 132/2017, dacă: a) biroul național auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staționează în mod obișnuit este semnatar al Acordului multilateral (care, potrivit art. 2 pct. 2 din Legea nr. 132/2017, reprezintă acordul între birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părți la Acordul privind Spațiul Economic European și ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce privește controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul național auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE;); b) prezintă documente internaționale de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabile în România. Aceste dispoziții legale se completează cu prevederile art. 28 din Legea nr. 132/2017, conform cărora persoanele care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la art. 29 din Legea nr. 132/2017 sau persoanele care la control nu pot face dovada existenței asigurării RCA valabile sunt obligate să încheie asigurarea de frontieră prevăzută la art. 30 din aceeași lege, care, potrivit alin. (1) al articolului anterior menționat, are ca scop acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă pentru vehiculele care sunt înmatriculate într-un stat terț care pătrund pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada șederii în România. Prin urmare, Legea nr. 132/2017 obligă la încheierea, pentru toate vehiculele care intră și/sau care circulă pe teritoriul României, de contracte de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente.

16. Mai mult, dispozițiile art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăd că autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule. Așadar, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevede obligația încheierii, în privința tuturor autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere și remorcilor care circulă pe teritoriul României, de contracte de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule, prin urmare și în privința autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere și remorcilor înmatriculate în alte state.

17. Având în vedere toate aceste dispoziții legale, Curtea reține că pe teritoriul României nu pot intra vehicule înmatriculate într-un alt stat în privința cărora să nu se fi încheiat o formă de contract de asigurare pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule.

18. În aceste condiții, dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 fac referire, cu titlu generic, la vehiculele care nu sunt asigurate de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii, fără a distinge între formele de asigurare mai sus analizate, respectiv contractul RCA încheiat de către persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, conform art. 3 din Legea nr. 132/2017, și contractele de asigurare de frontieră, încheiate potrivit art. 30 din Legea nr. 132/2017. Prin urmare, sancțiunea reținerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare ori a dovezii înlocuitoare a acestuia se aplică, în condițiile lipsei asigurării de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, tuturor vehiculelor care nu sunt asigurate de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, indiferent dacă aceste vehicule sunt înmatriculate sau înregistrate în România ori într-un alt stat.

19. În mod similar, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăd că este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor neasigurate obligatoriu de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de circulație, a celor pentru care a intervenit suspendarea înmatriculării, precum și a vehiculelor înregistrate al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat ori este anulat, fără a distinge între vehicule înmatriculate sau înregistrate în România, pentru care se încheie contracte RCA în condițiile art. 3 din Legea nr. 132/2017, și cele pentru care au fost încheiate contractele de asigurare de frontieră.

20. Distinct de dispozițiile legale mai sus analizate, dar în corelație cu acestea, dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România, pentru care prevăd pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Or, nici textul normei anterior enunțate nu face distincție, sub aspectul incriminării faptelor, între vehicule înmatriculate sau înregistrate în România și cele înmatriculate în alte state, pentru care au fost încheiate contracte de asigurare de frontieră. Dimpotrivă, pentru a asigura claritatea, precizia și previzibilitatea normei de incriminare analizate sub aspectul sferei de aplicare a acesteia, legiuitorul a menționat în cuprinsul ei că dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal au în vedere atât conducerea pe drumurile publice sau tractarea unor remorci ale căror plăcuțe cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare au fost retrase, cât și conducerea pe drumurile publice sau tractarea unor vehicule înmatriculate în alte state, care nu au drept de circulație în România. Or, astfel reglementată, norma de incriminare prevăzută la art. 334 alin. (4) din Codul penal acoperă, sub aspectul aplicării sale, toate ipotezele reglementate prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și prin cele ale Legii nr. 132/2017, mai sus analizate.

21. Această interpretare a dispozițiilor legale care fac obiectul prezentei excepții este confirmată de prevederile art. 31 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora conducătorii vehiculelor care nu își îndeplinesc obligația de a încheia asigurarea de frontieră sunt sancționați în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România; acestea reglementează, practic, pentru conducătorii vehiculelor în privința cărora nu a fost încheiat un contract RCA, conform art. 3 din Legea nr. 132/2017, și care nu își îndeplinesc obligația de a încheia asigurarea de frontieră același regim sancționator aplicabil celor cărora le incumbă obligația prevăzută la art. 3 din Legea nr. 132/2017.

22. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu creează discriminare între conducătorii de vehicule care circulă pe teritoriul României, sub aspectul regimului sancționator aplicabil acestora în condițiile neîncheierii asigurărilor de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, astfel cum se susține în motivarea excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal cu referire la prevederile art. 10 alin. (1), ale art. 82 alin. (2) și ale art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și la dispozițiile art. 31 alin. (5) raportate la cele ale art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 sunt în acord cu prevederile art. 16 din Constituție, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la Convenție, întrucât prevăd aceleași sancțiuni contravenționale și aceleași pedepse penale pentru toți conducătorii de vehicule care circulă pe teritoriul României și care se află în ipotezele reglementate prin textele criticate.

23. Cu privire la faptele sancționate prin prevederile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că fapta sancționată contravențional, atât prin dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 195/2002, cât și prin prevederile art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017, este cea de neîncheiere a contractului de asigurare de răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. În schimb, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 334 din Codul penal constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărui/cărei plăcuțe cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulație în România. Așadar, cele două categorii de fapte anterior analizate sunt complet diferite și complementare, legiuitorul excluzând posibilitatea suprapunerii sferei de aplicare a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 cu cea a prevederilor art. 334 din Codul penal.

24. Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, întrunind standardele de calitate a legii și principiul legalității incriminării, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 7 paragraful 1 din Convenție.

HOTĂRÂRE privind recunoașterea Asociației Clubul Sportiv... →

Publicate în același Monitor Oficial:

HOTĂRÂRE privind recunoașterea Asociației Clubul Sportiv „ATACK TEAM” ca fiind de utilitate publică Decizia ÎCCJ-RIL 17/2023. Revizuirea drepturilor de pensie.