Decizia CCR nr. 10 din 16.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 18 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Gheorghe Nelu Valimăreanu în Dosarul nr. 1.159/2/2013 al Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 588D/2013.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Argeș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.159/2/2013, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Nelu Valimăreanu cu prilejul soluționării unei acțiuni în care a solicitat anularea aplicării prevederilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 și menținerea în plată a indemnizației suspendate de acest text de lege începând cu data de 1 ianuarie 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție, aduc atingere dreptului de proprietate și creează o discriminare între revoluționari și restul populației care nu este supusă acelorași măsuri de austeritate.

Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, amintește jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că restrângerea sau înlăturarea unor drepturi ține de marja de apreciere a statului, cel mai bine plasat pentru a putea aprecia asupra politicilor sale sociale, cu atât mai mult cu cât nu se are în vedere un drept fundamental, așa cum este cazul în speță.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. II art. 18:"Pentru 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[_]

Art. 18: În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, din motivarea excepției reiese că autorul acesteia are în vedere și dispozițiile art. 16 și 44 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, respectiv dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reținut că acest text de lege nu consacră drepturi fundamentale și, "fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală“.

De asemenea, Curtea a reținut că, în măsura în care drepturile avute în vedere nu sunt nominalizate expres de Constituție, "legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi“.

Cât privește susținerea cu caracter general pe care autorul excepției o formulează în raport cu dispozițiile constituționale ce consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea reține că diferitele categorii sociale, aflate în situații deosebite, pot fi supuse unui tratament diferit, în funcție de obiectivul urmărit de legiuitor, fără ca aceste măsuri să contravină prevederilor art. 16 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.“

De altfel, Curtea constată că, prin măsuri diferite instituite prin acte normative distincte, întreaga populație a suportat într-o măsură sau alta consecințele crizei economice traversate de țara noastră și a contribuit, inclusiv prin restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale, la recâștigarea și păstrarea echilibrului financiar. În acest sens, pot fi amintite măsurile legislative de restrângere a unor drepturi izvorând din lege sau chiar din Constituție, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 871 și 872 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Prin urmare, Curtea constată că și această din urmă critică de neconstituționalitate este neîntemeiată.