Decizia CCR nr. 11 16.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 6.045/99/2013 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 613D/2013.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Iași și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.054/2013 CA din 20 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.045/99/2013, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția da neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Excepția a fost ridicată de Iulian Manole cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ și fiscal prin care a solicitat obligarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași și a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Iași la plata indemnizației lunare și a bugetului personal complementar prevăzute de art. 58 alin. (4) lit. a) și b) din Legea nr. 448/2006 începând cu data de 12 februarie 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care exceptează de la acordarea indemnizației și a bugetului personal prevăzute în art. 58 alin. (4) lit. a) și b) din Legea nr. 448/2006 persoanele reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției, contravin prevederilor constituționale referitoare la protecția persoanelor cu handicap, dreptul ia ocrotirea sănătății și restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, arată că aceste dispoziții de lege creează o discriminare nejustificată între persoanele cu handicap sub aspectul dreptului de a beneficia de drepturile bănești amintite.

Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, pe perioada executării pedepsei, autorul excepției se află în custodia autorităților statului, beneficiind de tratament medical și asistență medicală. Astfel, acordarea ajutoarele bănești nu mâi este justificată atât timp cât motivele pentru care acestea se acordă sunt suplinite de autorități. De altfel, consideră că reclamantul ar putea viza caracterul efectiv al tratamentului medical acordat sau al asistenței medicale, aspecte ce relevă faptul că dispoziția legală criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că opțiunea legiuitorului are la bază considerente de oportunitate socială și morală. În plus, în perioada detenției persoana cu handicap beneficiază de tratament medical și asistență medicală, iar acordarea prestațiilor sociale nu se mai justifică, deoarece acea persoană nu are nevoie de un suport în vederea integrării sociale, fiind în grija autorităților, izolată de societate pentru săvârșirea unor fapte care au adus atingere unor valori sociale fundamentale, ocrotite de legea penală.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că exceptarea persoanelor cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate de la acordarea indemnizației lunare și a bugetului personal complementar este justificată de faptul că aceste persoane se află în custodia autorităților statului si beneficiază oricum de tratament medical și asistență medicală. Prin urmare, fiind vorba de un drept suplinit de autorități este firesc ca această indemnizație să nu se mai acorde.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 58 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, dispoziții potrivit cărora "Nu pot beneficia de prevederile alin. (4): [...]

b) persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției. "

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art, 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap și art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 2, 7 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai fost supusă analizei de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.134 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, Curtea a reținut că "excepția instituită de legiuitor are în vedere faptul că, în perioada arestării, deținerii ori reținerii, statul va acorda un regim special persoanelor cu handicap, astfel că prestațiile sociale de care ar urma să beneficieze aceste persoane, potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, se regăsesc, în fapt, în măsurile speciale prin care administrația penitenciarelor sau a locurilor de arest asigură protecția persoanelor cu handicap."

În plus față de cele statuate prin decizia mai sus amintită, Curtea reține că, potrivit art. 5 pct. 10 și 19 din Legea nr. 448/2006, bugetul personal complementar stabilește limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcție de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse și a taxei pentru abonamentul la curentul electric, în timp ce indemnizația avută în vedere constituie prestația socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și favorizarea incluziunii lor sociale.

Curtea constată, așadar, că aceste drepturi bănești nu sunt acordate în vederea asigurării îngrijirii medicale ori procurării de medicamente de care persoanele cu handicap au nevoie, ci mai degrabă pentru a compensa dificultățile pe care acestea le au în ceea ce privește incluziunea socială și pentru a facilita acest proces. De asemenea, ținând cont de capacitatea redusă a acestor persoane de a desfășura o activitate în vederea obținerii unor venituri suficiente acoperirii tuturor nevoilor de trai, bugetul personal complementar vine să suplimenteze veniturile, în vederea decontării taxei de abonament radio/TV și a abonamentului telefonic.

În ceea ce privește persoanele aflate în arest, detenție sau condamnate la o închisoare privativă de libertate, exercitarea drepturilor pentru care aceste sume de bani sunt acordate este însă limitată, dacă nu chiar lipsită de substanță, fiind greu de imaginat modul în care persoana privată de libertate ar putea realiza incluziunea socială și egalizarea șanselor ei prin folosirea unor venituri bănești suplimentare în contextul avut în vedere.

De asemenea, dreptul la informație se realizează în modalitățile asigurate și puse la dispoziție de administrația penitenciarelor, potrivit art. 41 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de orcanele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006.

În ceea ce privește dreptul la convorbiri telefonice, acesta se realizează în condițiile art. 47 din Legea nr. 275/2006, condiții ce au în vedere asigurarea securității locului de detenție și care nu se pot realiza decât "de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare", astfel că nu se justifică acordarea sumei pentru decontarea abonamentului telefonic.