HOTĂRÂRE nr. 4/2014 - aprobarea opiniei privind propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor...

Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/60 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în ședința din 12 februarie 2014,

1. Camera Deputaților amintește că perioada anterioară declanșării crizei s-a caracterizat prin nivele foarte mari ale datoriei private determinate de integrarea piețelor financiare, fapt care a permis împrumuturi masive, investiții și consum pe datorie, în timp ce construcția instituțională minimalistă a guvernanței economice în UE nu a oferit instrumentele necesare pentru a descuraja dezechilibre majore, iar acele dezechilibre au condus la criza datoriilor suverane și criza băncilor.

2. Camera Deputaților ia act de avizul Serviciului juridic al Consiliului, potrivit căruia temeiul juridic al mecanismului unic de rezoluție, respectiv art, 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu permite afectarea suveranității fiscale a statelor membre, în măsura în care nu poate impune decizii care să oblige la mobilizarea de fonduri publice, ceea ce implică imposibilitatea introducerii unor prevederi asupra sprijinului fiscal în regulamentul mecanismului unic de rezoluție.

3. Camera Deputaților reamintește concluziile Consiliului European potrivit cărora mecanismul unic de rezoluție trebuie Să fie creat în interiorul cadrului juridic și instituțional al UE, cu precizarea că, deși o revizuire a tratatelor UE ar fi fost utilă pentru o fundamentare juridică inatacabilă a acțiunii Uniunii Europene, motivul folosirii cadrului juridic al actualelor tratate este protejarea ordinii democratice și instituționale a UE, care ar putea fi din nou pusă în pericol prin destabilizare financiară.

4. Camera Deputaților recunoaște că progresul accelerat către o uniune bancară este indispensabil pentru a asigura stabilitatea financiară și creșterea economică în zona euro și în întreaga piață internă.

5. Camera Deputaților salută viziunea unei uniuni bancare care să contribuie la anihilarea cercului vicios între datoriile suverane și datoriile băncilor și crede că absorbția pierderilor printr-un mecanism care depășește frontierele naționale va reuși să elimine interdependența între criza bancară dintr-un anumit stat și poziția bugetară a statului respectiv.

6. Camera Deputaților salută opțiunea incluzivă a autorului propunerii și larga acceptare de către toți actorii implicați în procesul decizional de a susține tratamentul egal între statele noneuro și statele europarticipante la mecanism.

7. În contextul în care una dintre rațiunile uniunii bancare este prevenirea dezechilibrelor financiare, care conduc la mari dezechilibre externe și macroeconomice, iar sistemul bancar oficial reprezintă doar un segment al piețelor financiare, Camera Deputaților atrage atenția că anumite segmente din piețele financiare au rămas puternic dereglementate.

8. Camera Deputaților semnalează că reglementarea asimetrică a diferitelor segmente ale pieței financiare poate conduce la o schimbare a sursei împrumuturilor pentru întreprinderi dinspre bănci spre acele segmente ale pieței de capital, mai puțin reglementate.

9. Camera Deputaților regretă, în același timp, tendința unor instituții financiare reglementate de a conserva sau de a perpetua, în forme asemănătoare, sistemul de dereglementare care a favorizat producerea crizei financiare și a amplificat gravitatea ei și subliniază că băncile nu ar trebui să prevaleze în fața interesului public; reamintește că acțiunile finanțate de stat pentru salvarea băncilor au condus la o creștere masivă a datoriei publice în statele membre.

10. Camera Deputaților recunoaște necesitatea ca mecanismul unic de rezoluție să se aplice indiferent de mărimea instituțiilor financiare, dar semnalează că riscurile și dificultățile aplicării mecanismului sunt direct proporționale cu mărimea acestor instituții; băncile internaționale, având operațiuni transfrontaliere complexe, reprezintă, în caz de incapacitate de plată, un risc la adresa altor bănci și a economiei reale, iar aceste riscuri nu se limitează la cadrul național.

11. Camera Deputaților încurajează adoptarea măsurilor dedicate instaurării disciplinei piețelor financiare, în condițiile în care ajutorul statelor pentru sectorul bancar continuă să se manifeste explicit sau implicit, iar opțiunea de a lăsa băncile să intre în faliment, inclusiv în cazul băncilor mici, încă nu are suficientă susținere.

12. Camera Deputaților semnalează că regulile Basel III, transpuse în UE prin Directiva privind cerințele de capital și Regulamentul privind cerințele de capital, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, impun nivele de lichiditate mai mari și capitalizări mai mari ale băncilor, ceea ce, combinat și cu mecanismul de rezoluție bancară, poate duce la fuziuni și achiziții bancare care vor concentra și mai mult capitalul bancar, agravând problema "too big to fail".

13. Camera Deputaților salută recursul la recapitalizarea internă (bail-in) ca principiu fundamental la baza rezoluției, întrucât limitează impactul bugetar și, implicit, implicațiile asupra suveranității fiscale și încurajează băncile să își asume riscurile cu mai multă responsabilitate.

14. Camera Deputaților semnalează totuși posibile riscuri legate de activarea instrumentului de bail-in, în situațiile în care trebuie evitate anumite efecte de destabilizare cauzate de abordări inflexibile.

15. Camera Deputaților salută recursul la principiul că orice pierderi, costuri sau alte cheltuieli ocazionate de utilizarea instrumentelor de rezoluție să fie suportate în primul rând de acționarii și creditorii instituției care fac obiectul rezoluției și în al doilea rând de către sistemul financiar prin contribuții ex ante și ex post.

16. Camera Deputaților consideră că este corect ca statul să garanteze numai servicii esențiale ce asigură funcționarea corectă a economiei reale și agreează soluția de a se acoperi costul rezoluției prin recapitalizare internă și prin contribuții din partea sectorului bancar, astfel încât utilizarea de sprijin public cu caracter extraordinar să fie redusă la minimum.

17. În legătură cu domeniul de cuprindere al mecanismului unic de rezoluție, Camera Deputaților susține includerea băncilor mici în sfera acestuia, dar în condițiile stabilirii unui raport corespunzător între beneficiile lor și contribuțiile lor la fond, pentru a se evita anumite efecte negative ale concurenței cu băncile mari

18. Camera Deputaților consideră că mecanismul unic de rezoluție trebuie dotat cu o procedură de decizie eficientă și rapidă, care să poată opera într-o perioadă foarte scurtă de timp, de ordinul zilelor, uneori peste un sfârșit de săptămână.

19. Camera Deputaților consideră că eficiența și rapiditatea procedurii de decizie privind declanșarea rezoluției și adoptarea schemelor de rezoluție depind esențial de numărul organismelor implicate, tipurile de decizie luate de sesiunile executive și plenare și modalitățile de vot.

20. Camera Deputaților consideră că soluția optimă pentru asigurarea eficienței și rapidității presupune un proces de rezoluție cât mai independent și mai puțin politizat. Legitimitatea procesului trebuie asigurată printr-o mai mare implicare politică ex ante și ex post, dar nu în timpul scurt în care se ia decizia de rezoluție.

21. Camera Deputaților semnalează că însăși credibilitatea uniunii bancare depinde esențial de mutualizarea finanțării rezoluției bancare la nivel european. Soluția de compromis, adoptată de Consiliu în data de 18 decembrie 2013, propune o perioadă de tranziție de 10 ani până la mutualizarea completă. Consideră că mutualizarea completă a finanțării rezoluției bancare la nivel european trebuie realizată cât mai rapid pentru a îndeplini unul dintre obiectivele majore ale uniunii bancare: ruperea cercului vicios între datoriile suverane și datoriile bancare.

22. Camera Deputaților susține acordarea dreptului autorităților naționale de rezoluție din statele membre neparticipante de a participa în calitate de observatori în cadrul mecanismului decizional din mecanismul unic de rezoluție, atât în cadrul sesiunii executive, cât și în cadrul sesiunii plenare.

23. Camera Deputaților consideră că procesul de adoptare a deciziilor de rezoluție în cadrul sesiunii plenare trebuie să includă eliminarea pragului minim aferent utilizării resurselor fondului unic de rezoluție.

24. Camera Deputaților apreciază opțiunea ca obiectivul principal al fondului unic de rezoluție să fie garantarea stabilității financiare, și nu absorbirea pierderilor sau furnizarea capitalurilor necesare unităților de credit aflate în procedură de rezoluție.

25. Camera Deputaților salută opțiunea ca fondul unic de rezoluție să fie finanțat în mod direct de bănci și consideră corectă modalitatea de stabilire a contribuției individuale a fiecărei instituții în funcție de parametri precum valoarea totală a pasivelor sau profilul de risc al fiecărei instituții.

26. Camera Deputaților observă că pentru contribuțiile fixe reglementate de Regulamentul mecanismului unic de rezoluție nu există un cadru vizând principiile ce le sunt aplicabile și că nu există certitudine că cele două componente ale contribuției băncilor, respectiv contribuția fixă și contribuția ajustată la risc, ar fi similare din punctul de vedere al conținutului, cu subcomponentele contribuției ajustate la risc reglementate de Directiva privind redresarea și rezoluția bancară.

27. Camera Deputaților apreciază că un element fundamental al credibilității mecanismului unic de rezoluție este stabilirea clară a unui împrumutător de ultimă instanță ("financial backstop"). Chestiunea hazardului moral poate fi atenuată prin alte metode, de exemplu reforme structurale ale sistemului bancar care să abordeze problema "too big to fail", dar nu prin eliminarea "financial backstop".

28. Camera Deputaților apreciază că există suficiente garanții pentru asigurarea legitimității democratice a mecanismului unic de rezoluție, prin obligația Comitetului de rezoluție de a răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului, prin obligația Comitetului de rezoluție de a informa parlamentele naționale ale statelor membre participante cu privire la activitățile sale și de a răspunde la toate observațiile sau întrebările care îi sunt adresate.