Decizia CCR nr. 26 din 24.01.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Reveica Săcuiu în Dosarul nr. 7.400/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.542D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.5430/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Cristache Niculina în Dosarul nr. 7.663/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.5590/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Mărie Schmidt în Dosarul nr. 4.309/108/2011 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.5640/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Victoria Anghelache în Dosarul nr. 7.403/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.5420/2012, 1.5430/2012,1.5590/2012 și 1.5640/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.5430/2012, 1.5590/2012 și 1.5640/2012 la Dosarul nr. 1.5420/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia pensiilor de serviciu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 noiembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 7.400/105/2011 și 7.663/105/2011, și încheierea din 21 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.403/105/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Reveica Săcuiu, Niculina Cristache și Victoria Anghelache cu prilejul soluționării unor acțiuni civile având ca obiect revizuirea pensiei.

Prin Decizia civilă nr. 1.879 din 4 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.309/108/2011, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011.

Excepția a fost ridicată de Mărie Schmidt cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect revizuirea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia invocă, în esență, următoarele critici:

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, nefiind justificată de o situație extraordinară și urgentă. În acest sens, arată că deja exista o metodologie de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, astfel că nu era necesară o nouă reglementare în acest sens.

2. Dispozițiile actului normativ criticat aduc atingere dreptului la pensie, drept fundamental, fiind astfel contrare art. 115 alin. (6) din Constituție.

3. Prevederile de lege criticate sunt retroactive, afectând cuantumul pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011. În acest sens, sunt invocate cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007.

4. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a generat o practică incoerentă și neunitară, care a creat o situație discriminatorie între persoane din aceeași categorie socio-profesională, dintre care unele au continuat să beneficieze de pensii speciale, în vreme ce altele au fost private de acest drept, deși se aflau în situații identice.

5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă autoritatea de lucru judecat și reprezintă o imixtiune inadmisibilă în activitatea autorității judecătorești.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă și Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale invocate de autorii excepției de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de constituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile actului normativ criticat contravin următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie și art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență și domeniul de reglementare al acestora.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție și critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reținut că, "în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor (în același sens este și Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).“

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la criticile privind încălcarea dreptului la pensie și a principiului neretroactivității legii civile, Curtea constată că se referă, în realitate, la dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acestea fiind cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, cu excluderea părții necontributive a pensiei.

Asupra conformității dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu art. 44 și art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

De altfel, cele reținute de Curtea Constituțională au fost confirmate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 15 mai 2012, pronunțată în Cauza "Abăluță și alții contra României“ paragrafele 13-20.

În cauza de față însă Curtea urmează a respinge criticile de neconstituționalitate raportate la art. 47 și art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu vizează reglementarea ce face obiect al excepției de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional neputându-se pronunța decât in limine litis.

Referitor la critica vizând încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea reține că aceasta privește, în realitate, modul de aplicare a actului normativ criticat, iar nu conținutul reglementării, autorii excepției invocând faptul că instanțele de judecată au pronunțat soluții diferite, care au dat naștere unor situații diferite între persoane aflate în situații identice.

Or, Curtea constată că probleme generate de o practică judiciară neunitară vizează aplicarea legii, aspect ce nu intră în competența sa.

În sfârșit, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat și a dreptului la un proces echitabil Curtea constată că sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reținut că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 119/2010, așa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 iit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.