Decizia CCR nr. 580/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 580

din 6 noiembrie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19. Excepția fost ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 23.396/325/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția penală și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.115D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.437D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Costel Ghiță în Dosarul nr. 7.457/200/2021/a2 al Judecătoriei Buzău — Secția penală.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate și judecarea cauzei în lipsă.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.437D/2021 la Dosarul nr. 3.115D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, în ambele cauze, autorii acesteia nu motivează neconformitatea cu dispozițiile constituționale. Mai mult, în Dosarul nr. 3.115D/2021, face mențiunea că autorul solicită chiar completarea textului criticat cu prevederile din Codul de procedură penală.

7. În subsidiar, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, argumentând că textul de lege criticat trebuie aplicat în concordanță cu dispozițiile art. 104 și ale art. 106 alin. (2) din Codul de procedură penală.

De asemenea, acesta se completează și cu art. 29 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și cu art. 38 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016.

8. Totodată, arată că dispozițiile criticate sunt în concordanță cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că acestea nu aduc atingere bunei desfășurări a procesului și nici drepturilor și intereselor părților.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 28 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23.396/325/2021, Judecătoria Timișoara — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19, excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei încheieri a judecătorului de drepturi și libertăți.

10. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.457/200/2021/a2, Judecătoria Buzău — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 114/2021, excepție ridicată de Costel Ghiță într-o cauză având ca obiect examinarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a arestului preventiv.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 3.115D/2021, autorul apreciază că audierea prin videoconferință nu este prevăzută în Codul de procedură penală și încalcă dreptul de acces la instanță.

12. În Dosarul nr. 3.437D/2021, autorul excepției susține că audierea prin videoconferință îi încalcă dreptul la apărare, că „au fost desființate ordonanțele militare ca fiind nelegale” de către mai multe curți de apel și că există o decizie a Curții Constituționale potrivit căreia ordonanțele militare sunt nelegale

13. Judecătoria Timișoara — Secția penală apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Reține că dreptul de acces la o instanță presupune ca cererea unei persoane să fie analizată efectiv de către un judecător. Acest drept se completează cu dreptul la apărare, care în componența sa cuprinde și dreptul de a participa efectiv la judecarea cauzei Prin participarea justițiabilului la judecarea cauzei se înțelege posibilitatea de a formula cereri, de a invoca excepții, de a face apărări și de a-și expune punctul de vedere asupra aspectelor dezbătute. Participarea poate fi una fizică sau scriptică, iar prezența fizică poate fi una efectivă sau prin videoconferință

Faptul că participarea unei persoane private de libertate la procesul penal se realizează prin videoconferință nu încalcă dreptul de acces la instanță sau dreptului la apărare, atât timp cât sunt respectate toate celelalte garanții procesuale.

14. De asemenea, menționează că legiuitorul are posibilitatea de a impune anumite restricții în exercitarea unor drepturi, cu condiția ca acestea să urmărească un scop legitim și să fie proporționale cu scopul urmărit. În contextul situației pandemice și al vulnerabilității crescute a persoanelor aflate în detenție, instanța a considerat că audierea acestora prin videoconferință constituie o măsură adecvată pentru protejarea sănătății lor.

15. Judecătoria Buzău — Secția penală apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Susține că dreptul de acces la o instanță presupune ca cererea unei persoane să fie analizată efectiv de către un judecător. Acest drept se completează cu dreptul la apărare, care include și posibilitatea de a participa efectiv la judecarea cauzei. Prin participarea justițiabilului la proces se înțelege posibilitatea de a formula cereri, de a ridica excepții, de a prezenta apărări și de a-și exprima punctul de vedere cu privire la aspectele dezbătute. Participarea poate avea loc atât în mod fizic, cât și în formă scrisă, iar prezența fizică se poate realiza fie direct în sala de judecată, fie prin videoconferință. Astfel cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la o instanță și dreptul la apărare nu sunt drepturi absolute nici în materie penală, nici în materie civilă. Totuși, limitările trebuie să aibă un scop legitim și este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.

16. De asemenea, menționează că participarea unei persoane private de libertate la procesul penal prin videoconferință nu aduce atingere dreptului de acces la instanță sau dreptului la apărare, atât timp cât sunt respectate toate celelalte garanții procesuale. În contextul situației pandemice și al vulnerabilității crescute a persoanelor aflate în detenție, instanța a considerat că audierea acestora prin videoconferință constituie o măsură adecvată pentru protejarea sănătății lor.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Guvernul apreciază, în Dosarul nr. 3.115D/2021, că excepția este neîntemeiată. Precizează că audierea prin videoconferință a persoanelor private de libertate nu este o noutate conferită de Legea nr. 114/2021, această posibilitate existând în Codul de procedură penală încă din anul 2014 (art. 106 — Reguli speciale privind ascultarea), fiind permisă în situații excepționale stabilite de organele judiciare. În anumite proceduri speciale, consimțământul persoanei private de libertate este implicit, cum ar fi participarea la judecată sau la soluționarea contestațiilor la măsurile preventive, potrivit art. 364 alin. (1) și art. 204 alin. (7) din Codul de procedură penală. De asemenea, audierea prin videoconferință fără consimțământ a fost prevăzută temporar și de Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

19. Arată că expunerea de motive a Legii nr. 114/2021 menționează că această reglementare a fost adoptată pentru a asigura condiții similare cu cele ale audierii la sediul organului judiciar, buna desfășurare a procesului penal și respectarea

drepturilor procesuale ale persoanei audiate. Astfel, audierea prin videoconferință presupune utilizarea unor mijloace tehnice care permit verificarea identității, asigură securitatea confidențialitatea și calitatea transmisiunii și impun, în toate cazurile, înregistrarea audio sau video a audierii. Prin această reglementare se asigură un nivel ridicat de protecție a drepturilor suspectului sau inculpatului, întrucât standardele Curții Europene a Drepturilor Omului nu impun consimțământul pentru audierea prin videoconferință atât timp cât există un scop legitim, audierea are loc efectiv și nu este afectat dreptul la apărare, inclusiv confidențialitatea client-avocat.

20. De asemenea, face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Marcello Viola împotriva Italiei, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Sakhnovskiy împotriva Rusiei, sau Hotărârea din 16 februarie 2016, pronunțată în Cauza Yevdokimov și alții împotriva Rusiei) care confirmă că audierea prin videoconferință este compatibilă cu dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție, cu condiția ca această măsură să urmărească un scop legitim și procedura să fie organizată astfel încât persoana acuzată să poată urmări ședința, să vadă și să audă toate persoanele implicate, să înțeleagă discuțiile, să poată răspunde și să fie văzută de instanță și de celelalte părți. În final, raportat la speță, apreciază că nu s-a constatat o restrângere a drepturilor procesuale ale autorului excepției, întrucât acesta a avut posibilitatea să formuleze cereri, excepții și apărări, iar fiecare aspect procedural a fost pus în dezbatere.

21. În privința liberului acces la justiție, Guvernul precizează că instanța de contencios constituțional a statuat constant că acest drept înseamnă posibilitatea oricărei persoane de a se adresa unei instanțe pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, dar nu înseamnă că acest acces nu poate fi supus unor condiții procedurale. În speță, autorul excepției a putut formula contestație, a participat la soluționarea acesteia și a avut posibilitatea să își susțină apărările, ceea ce dovedește că dreptul garantat de art. 21 din Constituție nu a fost încălcat.

22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele depuse de autorul excepției din Dosarul nr. 3.437D/2021 concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile constituționale și convenționale,precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 13 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 457 din 29 aprilie 2021, cu următorul conținut: „(1) Dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților, persoanele private de libertate, altele decât cele aflate în arest la domiciliu, sunt audiate prin videoconferință la locul de deținere, fără a fi necesar acordul acestora.

(2 ) Audierea altor persoane decât cele prevăzute la alin. (1) se poate face și prin videoconferință, la locul unde se află, cu acordul acestora. Această posibilitate le va fi adusă la cunoștință cu ocazia primei audieri sau, după caz, printr-o înștiințare comunicată telefonic, prin e-mail sau prin alte asemenea mijloace care asigură transmiterea înștiințării și confirmarea primirii, persoana fiind întrebată dacă își manifestă acordul în acest sens. În vederea audierii prin videoconferință, persoana se citează chiar dacă are termen în cunoștință. Citația va cuprinde și mențiunea că audierea se face prin videoconferință, modalitatea în care se va realiza aceasta, data, precum și ora sau, după caz, intervalul orar în care va avea loc audierea, precum și precizarea faptului că persoana citată este obligată să respecte solemnitatea ședinței de judecată.

(3 ) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) videoconferința se realizează printr-un mijloc de telecomunicație audiovizuală care permite verificarea identității părților și garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii. Înregistrarea audierii este obligatorie.

(4 ) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul audierii în cursul urmăririi penale și nici la judecarea cauzelor cu inculpați minori, a celor referitoare la reabilitarea judecătorească și nici atunci când instanța de judecată declară ședința de judecată ca nepublică.”

25. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 — Egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul la justiție, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul art. 20 din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în art. 23 — Libertatea individuală și în art. 24 — Dreptul la apărare.

26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii excepției susțin că audierea prin videoconferință nu este prevăzută în Codul de procedură penală și că acest lucru încalcă dreptul de acces la instanță și dreptul la apărare.

27. În analiza temeiniciei excepției de neconstituționalitate ridicate, în raport cu criticile formulate, Curtea pornește de la premisa că, în contextul unei crize sanitare globale de amploarea pandemiei de COVID-19, legiuitorul român a fost chemat să adopte măsuri excepționale care să asigure, pe de o parte, continuitatea actului de justiție și, pe de altă parte, protejarea sănătății publice, inclusiv a persoanelor aflate în executarea unei măsuri privative de libertate, fără a afecta însă substanța drepturilor și libertăților fundamentale consacrate de Constituție și de instrumentele internaționale la care România este parte.

28. Curtea nu poate reține critica potrivit căreia procedura audierii prin videoconferință a persoanelor private de libertate nu ar fi prevăzută de Codul de procedură penală. Contrar celor susținute, Codul de procedură penală prevede în mod expres posibilitatea utilizării mijloacelor tehnice audio-video pentru audierea participanților la proces, inclusiv a persoanelor private de libertate, în anumite condiții, în acest sens fiind, de exemplu, art. 106 din Codul de procedură penală — Reguli speciale privind ascultarea. Această dispoziție demonstrează fără echivoc că legiuitorul a prevăzut deja, la nivel de principiu, posibilitatea audierii prin videoconferință a persoanelor private de libertate, atunci când această modalitate este impusă de circumstanțe obiective. Totodată, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor

privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, au în vedere audierea la distanță, indiferent de contextul pandemic.

29. De asemenea, în contextul situației epidemiologice art. 62 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, abrogat prin art. 17 lit. b) din Legea nr. 114/2021 prevedea că în cauzele penale, dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților, persoanele private de libertate sunt audiate prin videoconferință la locul de deținere, fără a fi necesar acordul acestora. În același sens sunt și dispozițiile art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020 în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020.

30. Pe de altă parte, Legea nr. 114/2021 reprezintă o lege specială adoptată de Parlament tocmai pentru a adapta și completa temporar cadrul procedural existent, în contextul pandemiei de COVID-19, în vederea garantării sănătății publice și a continuității actului de justiție. Parlamentul are competența constituțională să modifice,să completeze sau să adapteze norme procedurale — inclusiv temporar — atunci când este necesar pentru protejarea unui interes public major. De altfel legiuitorul are libertatea să intervină, atunci când contextul o cere, prin reglementări speciale, care să asigure atât continuitatea procesului penal, cât și respectarea drepturilor fundamentale ale justițiabililor.

31. În continuare, referitor la motivarea excepției privind desființarea ordonanțelor militare ca nelegale, Curtea observă că această critică este irelevantă și nemotivată sub aspectul controlului de constituționalitate.

32. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, Curtea observă că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 114/2021 se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv persoanelor private de libertate, indiferent de motivele detenției, de natura infracțiunii sau de alte criterii subiective ori obiective. Astfel, reglementarea nu instituie privilegii sau restricții pentru anumite categorii de persoane, ci urmărește, în mod obiectiv și rezonabil, adaptarea modalității de desfășurare a audierilor la contextul epidemiologic, fără a afecta egalitatea de tratament.

33. De altfel, Curtea a statuat constant că principiul egalității nu presupune uniformitate absolută, ci tratament egal pentru situații egale, iar diferențierea de tratament este permisă atunci când există o justificare obiectivă și rezonabilă, cum este, în speță, necesitatea protejării sănătății publice și evitarea riscurilor de transmitere a bolilor infecțioase în mediul penitenciar și în instanțe. De asemenea, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații relevant similare. O diferență de tratament nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă dacă aceasta nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Șerife Yiğit împotriva Turciei, paragrafele 68 și 69).

34. Curtea Europeană a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunțate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230).

35. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, atât sub aspectul accesului la justiție, cât și al dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea observă că legiuitorul român, prin reglementarea audierii prin videoconferință, nu a adus vreo atingere acestor drepturi ci, dimpotrivă, a facilitat exercitarea efectivă și neîntreruptă a accesului la instanță și a dreptului la apărare, inclusiv în contextul pandemiei. Astfel, a fost evitată amânarea excesivă a cauzelor și blocarea activității judiciare. Participarea la procesul penal nu implică neapărat prezența fizică în sala de judecată, ci presupune asigurarea posibilității reale de a formula cereri, de a ridica excepții, de a prezenta apărări și de a exprima punctul de vedere în fața instanței, aspecte care sunt pe deplin garantate de procedura instituită prin textul criticat.

36. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile art. 13 din Legea nr. 114/2021 ar contraveni art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reține că acesta nu impune obligativitatea audierii persoanelor private de libertate exclusiv în prezență fizică în sala de judecată. Dimpotrivă, așa cum a reținut Curtea de la Strasbourg în numeroase cauze (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Marcello Viola împotriva Italiei, paragrafele 72-74, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunțată în Cauza Sakhnovskiy împotriva

Rusiei, paragraful 98, sau Hotărârea din 16 februarie 2016 pronunțată în Cauza Yevdokimov și alții împotriva Rusiei paragraful 43), utilizarea tehnologiilor moderne de audiere la distanță, cum ar fi videoconferința, este permisă, cu condiția ca aceasta să nu afecteze dreptul la apărare, să nu compromită principiul contradictorialității și să asigure posibilitatea reală de participare la actul de justiție, inclusiv comunicarea confidențială cu avocatul și intervenția activă în proces. Or, chiar art. 13 alin. (3) din Legea nr. 114/2021 instituie în mod expres obligația ca audierea să se realizeze printr-un mijloc de telecomunicație audiovizuală care garantează securitatea, integritatea confidențialitatea și calitatea transmisiunii, precum și verificarea identității părților și înregistrarea obligatorie a audierii, ceea ce reprezintă tocmai transpunerea în dreptul intern a standardelor europene privind garanțiile procesuale. Prin urmare, nu pot fi reținute nici încălcări ale prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților invocate.

37. Analizând dispozițiile criticate atât prin prisma prevederilor constituționale ale art. 23 care garantează libertatea individuală, cât și ale art. 24 privind dreptul la apărare, rezultă că audierea prin videoconferință nu constituie o restrângere suplimentară a libertății, ci reprezintă o modalitate procedurală care, fără a afecta garanțiile prevăzute de lege și de standardele convenționale, asigură totodată exercitarea efectivă a dreptului la apărare al persoanelor deja legal private de libertate. Dreptul la apărare presupune nu doar posibilitatea de a fi asistat de un avocat, ci și de a participa efectiv la proces, de a cunoaște acuzațiile, de a formula apărări și de a comunica liber și confidențial cu apărătorul. Or, Legea nr. 114/2021 prevede în mod clar că audierea prin videoconferință se realizează cu mijloace tehnice care asigură confidențialitatea transmisiunii și posibilitatea consultării cu avocatul, fiind totodată obligatorie înregistrarea procedurii, ceea ce permite exercitarea controlului asupra respectării drepturilor procesuale. Participarea la distanță nu afectează substanța acestui drept, ci, dimpotrivă, îl adaptează contextului epidemiologic, asigurând, în același timp continuitatea actului de justiție.

HOTĂRÂRE pentru modificarea și completarea unor acte... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

HOTĂRÂRE pentru modificarea și completarea unor acte normative privind garantarea în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, pescuitului și acvaculturii Evaziune Fiscală: Expertiza Obligatorie Conform ÎCCJ